Poezia "Veac", din volumul "Lauda somnului" (1929), preconizeaza o veritabila apocalipsa tehnica, o lume in care mecanicismul domina biologicul, o revolta a masinilor impotriva omului si a umanului. Ideea apartine expresionismului, care imagineaza o adevarata conjuratie a semnelor tehnicii moderne, subterana, insesizabila de omul simplu:

"Umbla masinile subpamantesti. in nevazut peste turnuri
intercontinentale zvonuri electrice.
De pe case antenele pipaie spatii
cu alte graiuri si alte vesti."

Semnele apocalipsei tehnice sunt numeroase, incluse intr-un adevarat domino al lucrurilor intraductibile, incriptate in adevarate matrice matematice:

"Semnale se-ncruciseaza albastre prin strazi.
in teatre striga luminile, se exalta libertatile insului.
Se profetesc prabusirile, sfarsesc in sange cuvintele.
Undeva se trage la sorti camasa invinsului."

Corolarul lumii cu mii de fatete determina declinul, inscrierea ei pe un fagas descendent. Semnele divinului sunt absente, solia cereasca sosita, ca altadata in Sodoma si Gomora, nu mai are putere pedepsitoare, arhanghelii au penele arse si sunt cuprinsi de fiorul erosului, convertindu-se la dezmatul terestru:


"Arhanghelii sositi sa pedepseasca orasul
s-au ratacit prin baruri cu penele arse.
Dantatoarea alba le trece prin sange, razand s-a oprit
pe-un varf de picior ca pe-o sticla intoarsa."

Ramane totusi speranta, care deschide, in inalt, in ciuda acestor viziuni terifiante ale lumii inferioare, pamantene, izvoarele puritatii celeste, unde strajuiesc stelele dintotdeauna:

"Dar sus, la o mie de metri-naltime, spre rasarit
stelele isi spun povesti prin cetini de brazi
si-n miez de noapte ratul mistretilor
deschide izvoarele."

Teme si motive ale poeziei "Veac"

. Declinul lumii, vazut intr-o maniera expresionista.
.  Patina entropica a timpului, care atinge pana si pe arhangheli, fiinte celeste ce adopta ipostaza "ingerului cazut".


.   Revolta aparatelor construite de om, intr-o conspiratie capabila sa rastoarne tiparele existente ale lumii.
. Predominanta unui tipar arhaic, atemporal, al lumii, menit sa restabileasca ordinea initiala.