Ilie Moromete, protagonistul romanului Morometii al lui Marin Preda, este tipul taranului mijlocas interbelic, total diferit, insa, de Ion al Glanetasului din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, desi chestiunea proprietatii asupra pamantului este comuna. Numai ca Ion, dezumanizandu-se, obtine pamantul dorit cu patima, distrugandu-si familia si sfarsind tragic, iar Ilie are pamant, dar nu-l poate pastra, din cauza ca familia se dezmembreaza.

Ilie Moromete era un om intre "tinerete si batranete", cand "numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva", facuse primul razboi (era contingent 1911), avea 14 pogoane de pamant si o familie numeroasa: trei baieti din prima casatorie: Achim, Nila si Paraschiv, si trei din a doua, cu Catrina, al carei sot murise din cauza unei boli de plamani: Tita, Ilinca si Niculae. Sora lui Moromete, Maria, poreclita Guica, era necasatorita si il invinuia pe fratele ei pentru asta si pentru ca i-a furat pamantul din spatele casei parintesti si a gonit-o. De aceea, ea ii invrajbeste pe baietii cei mari contra lui Ilie, a Catrinei, a fetelor si a lui Niculae, indemnandu-i sa plece la Bucuresti cu oile (Achim) si cu caii (Paraschiv si Nila).

Prietenii lui Moromete sunt Cocosila si Ion a lui Miai, cu care discuta politica, pentru ca el are o mare placere de a vorbi si de a se sti ascultat. Adunarile din poiana fierariei lui locan nu ar fi avut nici un farmec fara Ilie Moromete (" Lipsite insa de omul lor, aceste adunari aveau sa-si piarda si ele curand orice interes".

- se mentioneaza in finalul romanului, dupa ce Moromete se schimba total, devenind mai tacut, mai singur, meditand la greseala care se va fi facut in viata lui, astfel ca a fost parasit de cei trei baieti).


Este un om inteligent, spiritual, cu o logica a sa, pe care cu greu o desluseste hraparetul sau vecin Tudor Balosu sau agentul fiscal venit dupa fonciire. k4k4210kv48rxs
Personajul este sucit, dupa cum observa si sotia lui, Catrina, dar asta face parte din firea lui reflexiva, din spiritul sau mucalit, ironic, specific taranului roman. Face mereu efortul de a intelege lumea, cauta unde a gresit si se mira de reactiile celorlalti care i se par ilogice (plecarea baietilor, furia lui Balosu, a agentilor fiscali s.a.).
Reactioneaza uneori cu duritate (ii bate cu parul pe Nila si Paraschiv), dar se induioseaza fastacit la premierea lui Niculae. Se distreza pe seama familiei lui Traian Pisica, a articolului din ziar, a lacomiei lui Paraschiv, dar nu pricepe logica schimbarilor din sat (" Ca tu vii si-mi spui ca noi suntem ultimii tarani de pe lume si ca trebuie sa disparem..." ).

Moromete are o filozofie a vietii, a supravietuirii, folosind tehnica disimularii si a tergiversarii, grijile, framantarile sunt interiorizate, devin o mohoreala, o posomorare. Destramarea familiei constituie un soc, o lovitura psihica, incearca sa-i readuca in sat pe fiii sai (vol.II), pentru a reintregi familia, sensul vietii sale, dar nu reuseste ("Mi-am luat mana de pe voi. Mana mea asupra voastra nu mai exista". ).

Ramane singur cu fata cea mica si cu cativa prieteni noi. Nici Niculae nu-l intelege. Aproape de 80 de ani, imputinat la trup si slabit, cade la pat, spunandu-i doctorului inainte de a muri: "Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta ".