Poezia "Fresca" parodiaza si celalalt topos inscris in scrierile biblice: iadul. Predilectia pentru situatii paradoxale, specifice lui Marin Sorescu, se poate remarca din contorsionarile la care sunt supusi muritorii in momentul grotesc al sosirii in iad:

"in iad pacatosii
Sunt valorificati la maximum.
Femeilor li se scot din cap
Cu o penseta
Clamele, agrafele, inelele, bratarile,
Panzeturile, lenjeria de pat."

Toate aceste produse inutile ale civilizatiei sunt sortite pieirii:

"Dupa aceea sunt aruncate
in clocotul unor cazane,
Sa fie atente la smoala,
Sa nu dea in foc."

Persistenta imaginilor cu smoala contureaza dimensiunile unui infern dilematic, in care actiunile micilor demoni traitori ai acestor taramuri joase nu pot fi percepute. m1p3615mx65jei
Transformarile suferite de diversele obiecte si de locuitorii iadului sunt insolite:

"Apoi unele sunt transformate in sufertase
Cu care se cara la domiciliul dracilor pensionari

Pacatele calde."

Barbatii sunt supusi, la randul lor, unor transformari abracadabrante:

"Barbatii sunt si ei folositi
La cele mai grele munci,
Cu exceptia celor foarte parosi
Care sunt torsi din nou
Si facuti presuri."

Refolosirea materialului uman este diversa, iar personajele sunt supuse unor metamorfoze tragi-comice, greu de imaginat de omul obisnuit. Parodia iadului se face in stilul specific sorescian, fiecare element terifiant pus sa lucreze intr-un alt mod decat ceea ce se stie in mod obisnuit despre bolgiile infernului.

Teme si motive ale poeziei "Fresca"

. Tabloul suprarealist al iadului, vazut ca motiv de scene comice si de parodiere a mitului biblic.
. Metamorfozele stranii ale personajelor ajunse in iad: barbatii sunt transformati in presuri, in timp ce femeile sunt supuse unui proces de distilare totala si ajung sa devina "pacate calde" pentru dracii rezidenti ai acestui taram imbatranit.