Operele dramatice ale lui Matei Visniec ("Groapa din tavan ", " Trei nopti cu Madox ", " Ultimul Godot", " Caii la fereastra") se incadreaza in formula teatrului postmodern: un univers situat "la frontiera dintre grotesc si poezie" (dupa cum scria chiar autorul), personaje generice, intriga ingenios ela­borata, dialoguri care ating absurdul.

In "Caii la fereastra" pot fi recunoscute mai multe elemente ale teatrului contemporan:
Lipsa actiunii propriu-zise.
Fragmentul din manual se deschide cu un episod in care Mesagerul intra in scena inca intunecata si anunta, in propozitii scurte, cateva dintre consecintele pacii de la Karlovitz (1699). Unicul verb utilizat este "a lua" (cu referire la teri­toriile pe care le-au luat statele participante); in final, cand in­telegem ca Mesagerul este cel care insoteste moartea, sensurile verbului se lumineaza.

In aceeasi scena, sirul stereotip al enunturilor este punctat prin batai de toba, intr-o uniformitate de mecanism implacabil.

Dupa plecarea Mesagerului, scena se lumineaza, infatisand interiorul saracacios al unei camere. Aici, Mama si Fiul (per­sonaje generice) dialogheaza despre plecarea pe front a celui din urma si fac ultimele pregatiri; pe urma, Fiul iese pe usa, dar isi uita bocancii (pe care Mama ii arunca pe fereastra).

Imediat insa soseste Mesagerul care aduce bocancii si anunta moartea lipsita de sens si de eroism a Fiului, daruin-du-i femeii ultimele lui "obiecte": niste pachete de biscuiti.

Ambele dialoguri Mama-Fiu si Mama-Mesager sunt ilogice. Absurde.

In primul caz, suvoiul de sfaturi inutile pe care Mama i le da Fiului, contrasteaza cu gravitatea si tragismul momentului; tanarul pare a nu auzi nimic, obsedat de imaginea calului rosu cu o pata neagra, ivit la fereastra.
Si convorbirea dintre Mama si Mesager este absurda: grija celui de al doilea de a "economisi" cat mai multe lacrimi, flo­rile pe care le pune in valiza deja ticsita de garoafe a femeii (ca si cand i-ar vesti si ei moartea), relatarea despre disparitia cadavrului fiului ("Din cauza durerii, s-a chircit si s-a tot chircit pana cand s-a facut cat un punct si apoi punctul a dis­parut") nu-si gasesc locul in ordinea logica.

  Existenta unor semnificatii simbolice:

  Cel dintai element simbolic este calul. in unele traditii ale lumii, calul simbolizeaza moartea (reprezentata in folclorul nostru prin femeia cu coasa); in altele este un animal psi-hopomp.
Vazut de Fiu, mai intai, fugitiv ("Adineaori a trecut un cal"), acesta il tinteste cu privirea pe cel sortit mortii ("Calul se uita drept la mine"), pentru ca apoi sa-l ucida ("I-a spus «calule» si atunci calul l-a privit drept in ochi si l-a lovit sim­plu, scurt, cu piciorul").

Titlul piesei confera caracter universal acestui simbol, fiecare om avand o "fereastra" unde apare moartea.
Multimea cailor care au ocupat abatorul (vazuta, mai intai, de Fiu si apoi, de Mama) ar putea semnifica acelasi destin, capatand, la scara mare, caracter terifiant.
Un alt element simbolic este apa. Avand, in cele mai multe traditii, rolul de sursa a vietii, in fragmentul pe care il discutam, apa este "neagra", avand, si ea, rol thanatic. in curand, apa neagra va inunda casa (si, poate, Pamantul) adu­cand moartea universala. Cauza acesteia este murdaria vietii, care " roade tot, ucide tot, subtiaza tot" (cum spune Mesagerul).
Mesajul piesei este sumbru, tema mioritica a intoarcerii in Univers fiind talmacita in culori intunecate.