Max Blecher (1909-1938).

Este un poet si prozator din perioada interbelica mai putin cunoscut, adept al miscarilor avangardiste, in special al suprarealismului, pastrand insa in scrierile sale, puternice influente din Kafka, Bruno Schultz si Robert Wasler, indeosebi capacitatea "de a se instala in nenorocire, de a o accepta ca o conditie a vietii curente" (Ov. S. Crohmalniceanu). Debuteaza in 1930 cu schite in cunoscutele "Bilete de papagal" ale lui Tudor Arghezi si corespondeaza cu Geo Bogza, Andre Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Marcat de o tragica experienta personala (este tintuit la pat de o tuberculoza osoasa, morbul lui Pott, maladie de care se stinge din viata la numai 29 de ani), Max Blecher, in proza sa, in cele trei romane, "intamplari in irealitatea Imediata" (1935); "Inimi cicatrizate" (1936), "Vizuina luminata" (publicata postum, in 1971), "amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie" (Radu G. Teposu).



Poezia lui M. Blecher expune un adevarat bestiar al lumii moderne, fiinta umana jucand roluri diferite:

"lata-ma-s cainele tau cu blana de franjuri
Si dintii de sabii sa te musc, sa te latru
Iata-ma-s sarpele tau ca sa te ispitesc
Cu marul soarelui sa te otravesc."

Cainele este un simbol al credintei, dupa principiul "semper fidelis", aducator de continuitate, dovedind insa o agresivitate intrinseca. Sarpele poate fi considerat un simbol al intelepciunii, dar poate fi asociat si cu diavolul, el ispitind pe primii oameni din paradis.
Rinocerul, ipostaziat liric, sufera, la randul lui, o stranie metamorfoza:

"Iata-ma-s rinocerul tau in tunica de clovn
Jongland cu popice ca sa te fac sa razi."

Girafa se inscrie si ea in bestiarul liric, suprareal, al poetului, devenind un punct de inflexiune in aceasta insolita declaratie de dragoste:

"Iata-ma-s girafa ta. Majuscula. In textul zilei citeste-ma A".

Vulturul participa, la randul lui, la aceasta adunare a animalelor, la strania arca a lui Noe:

"Iata-ma-s vulturul din asfintit
Cu inima mea aprinsa in cioc ca un lampion."