Mihai Beniuc (1907-1988). Poet, prozator, dramaturg. Se formeaza in atmosfera militanta a marii poezii ardelenesti, reprezentate de Octavian Goga si Aron Cotrus. Debuteaza cu volumul "Cantece de pierzanie" (1938), urmat de "Cantece noi" (1940), "Orasul pierdut" (1943), "Poezii" (1943). Dupa razboi, scrie o serie impresionanta de volume de versuri dedicate realitatilor comuniste, incercand tarziu sa revina la vocea lirica din tinerete, care l-a impus printr-o puternica vointa de originalitate si de patos social.

In "Stema tarii", Mihai Beniuc celebreaza, din perspectiva militantului comunist, abdicarea regelui si proclamarea republicii, evenimente politice reflectate in schimbarea simbolurilor din stema tarii. Poetul considera ca traieste momente epocale:


"Am cunoscut ce nu vor mai cunoaste
Aceia ce in urma mea s-or naste -
Caci am trait cand se sfarmau catuse,
Cand se faceau imparatii cenuse,
Iar altele sa le mai iee locul
N-au mai avut nicicand, nicicum norocul."

Regele nu este plans decat de curteni, nicidecum de oamenii de rand, care ii calca "in tina muceda-i coroana".

Schimbarea de epoci se produce si prin alternarea simbolurilor in stema:

"Steme piereau; vedeam cum brusc dispare
Vr un sarpe, vultur, leu, ori alte fiare.
Ci steme noi suira-n locul gol
Cu spice, brazi si sonde de petrol..."

. Noua zodie, "lumina din lumina lui Octomvre", este descrisa in stil vizionar-utopic:

"Stea noua, raza noua de lumina,
La rasaritul tau, frtintea-mi se-nclina,
Caci tu esti rasaritul tarii mele,
in era cand sa-nalta rosii stele."