Iubirea este doar o proiectie a dorului, o dorinta, un vis spre
a carui infaptuire tanarul indragostit (eul poetic) alearga
cu sufletul arzand "ca para".
Undeva, sub un salcam
vechi, cu frunza rara, intr-un peisaj rustic si arhaic, albit
feeric de lumina lunii "sfinte si clare", in acustica
simpla a apelor din fantane, a cumpenei, a fluierelor, a clopotului
indepartat, el isi imagineaza ca o iubita nerabdatoare si ingandurata
il asteapta pentru a trai impreuna acest vis de iubire, marturisindu-si
sentimentele si adormind cu surasul fericirii pe buze, gest
simbolic al dorintei de eternizare a clipei de fericire la Eminescu
("Langa salcam sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi
spune-ti-voi cat imi esti draga!
Ne-om razima capetele-unul
de altul/Si surazand vom adormi sub inaltul,
Indragostitul este, insa, in drum spre iubita lui si visul sau
prinde contur pe masura ce strabate peisajul, devenit parca
mai misterios sub semnele inserarii. Un deal pe care urca turme
si deasupra caruia apar pe bolta senina primele stele este in
centrul acestui decor eminamente rustic. Pastelul eminescian
este unic in felul sau, iar dimensiunea vizuala este
permanent acompaniata de cea auditiva, ambele marcand
o evolutie gradata pentru a sugera, pe de o parte miscarea
indragostitului (drumul parcurs spre iubita sa) in spatiu
si pe de alta parte evolutia in timp.
Sunetele sunt marcabile pe o scena gradata, de la susurul apei izvoarelor, murmurul fluierelor, jalea buciumului pana la scartaitul cumpenei sau amplitudinea clopotului ori ropotul de toaca. In vizual alterneaza terestrul (stresinile caselor, valea in fum, oamenii, satul) cu cosmicul (luna, nourii despicati de raze, stelele).
Pastelul eminescian este diferit de cel consacrat de Alecsandri, pentru ca natura nu este un simplu decor, ci un peisaj participativ, prin care este potentat sentimentul iubirii.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |