Mihai Eminescu, cel mai mare poet al romanilor, s-a nascut la Botosani, la 15 ianuarie 1850. Copilaria si-o petrece la Ipotesti, devenit topos al unei naturi paradiziace evocate constant in poezia sa. Urmeaza studiile primare si gimnaziale la Cernauti in perioada 1857-1863, neterminate. in perioada 1866-1869 calatoreste mult prin tara, la Blaj, la Alba-Iulia si la Sibiu, cu trupe de teatru sau din dorinta de a cunoaste, dintr-un spirit de libertate ce nu il va parasi toata viata. Urmeaza cursuri universitare de filozofie, filologie, drept si diverse stiinte la Viena (1869-1872) si Berlin (1872-1874), fara a le incheia prin diploma de licenta. intors in tara, in 1875-1876 este revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, timp in care il cunoaste pe Ion Creanga, institutor la Iasi, pe care il introduce in cercul Societatii Junimea si de care il leaga o nestramutata prietenie.

Este apoi scurt timp redactor la un ziar local, Curierul de Iasi, dupa care paraseste centrul cultural al Moldovei si se muta la Bucuresti, devenind redactor la ziarul Timpul. Viata tensionata din lumea jurnalistica, polemicile, eforturile de creatie, nemultumirile acumulate intr-o lume mediocra si mercantila, lipsita de idealuri, duc, in vara anului 1883, la o grava boala psihica, din care Eminescu nu se va mai reface decat temporar. Se stinge din viata la 15 iunie 1889.

Perioada de croatie cuprinde numai 17 ani, extrem de scurta in comparatie cu vastitatea operei sale. Debuteaza in timpul studiilor de la Cernauti, in ianuarie 1866, cu poezia " La moar­tea lui Aron Pumnul", semnata "M. Eminovici, privatist", intr-o brosura comemorativa, "Lacra­mioarele invataceilor gimnaziasti den Cerna­uti la mormantul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul".

in acelasi an, in februarie, in r,evista Familia din Pesta, a lui Iosif Vulcan, ii apare poezia "De-as avea", semnata de asta data Mihai Eminescu. ii mai apar aici in acelasi an poeziile "O calarire in zori", "Din strainatate", "La Bucovina", "Speranta" si "Misterele noptii".

in 1867 ii apare in revista lui Iosif Vulcan "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie".

Prima poezie cu o valoare notabila, "Venere si Madona", trimisa de la Viena, apare la 15 iunie 1870 in revista ieseana "Convorbiri literare" a Societatii Junimea. in luna august Iacob Negruzzi, secretarul redactiei, publica "Epigonii", desi orientarea romantica si spiritul critic atrag rezervele lui Maiorescu din "Directia noua in poezia si proza romana" (1872), cand se refera la "antitezele cam exagerate" ale poetului si reflexivitatea "mai peste marginile iertate".


Mihai Eminescu devine astfel membru al selectei societati culturale a lasului, citind in cenaclul Junimii si publicand in revista "Convorbiri literare" poeziile sale cele mai cunoscute, "Floare albastra" (1873), "Dorinta", "Lacul", "Calin (file din poveste"), "Strigoii" (1876), sonetele "Afara-i toamna..."

, "Sunt ani la mijloc..."

, "Cand insusi glasul..."

, (1879), primele patru "Scrisori" (1881).

In aprilie 1882 Eminescu citeste la Junimea prima varianta a poemului "Luceafarul", publicat pentru prima oara in Almanahul Societatii academice "Romania Juna" din Viena, in aprilie 1883, de unde va fi reprodus in "Convorbirile literare" din luna august a aceluiasi an. Dupa aparitia bolii poetului, Titu Maiorescu ii aduna poeziile publicate si o parte din manuscrise in editia princeps de "Poesii", aparuta ia Editura Socec din Bucuresti la sfarsitul anului 1883.

Posteritatea a marit treptat spatiul de recep­tare a creatiei eminesciene si a aprofundat pers­pectivele de interpretare critica si analitica, rele­vand mereu noi orizonturi ale- vastului univers poetic proiectat de marele poet. Bibliografia exegezelor operei sale s-a amplificat de la o perioada la alta, creand ea insasi un vast camp referential. Despre Mihai Eminescu au scris marii critici romani, exegeze notabile fiind "Poezia lui Eminescu" (1930), de Tudor Vianu, "Viata Iui Mihai Eminescu" (1933) si "Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936), de George Calinescu. In a doua jumatate a secolului al XX-lea, cu mijloacele de interpretare ale criticii literare moderne, scriu analize aprofundate Eugen Simion ("Proza lui Eminescu", 1964), I. Negoitescu ("Poezia lui Eminescu", 1970), Edgar Papu ("Poezia lui Eminescu", 1970), Zoe Dumi-trescu-Busulenga ("Eminescu. Cultura si creatie", 1976), Ioana Em. Petrescu ("Eminescu. Modele cosmologice", 1978), Elena Tacciu ("Eminescu. Poezia elementelor", 1979), Rosa del Conte ("Eminescu sau despre Absolut", 1990).