Alaturi de "Oda (in metru antic)", poezia "Se bate miezul noptii...", aparuta in volumul din 1883, reprezinta expresia cea mai concentrata a cugetarii filozofice eminesciene, prin ideea de "poezie pura" indusa Ia simpla lectura a versurilor. Se aduna aici, in cadenta ampla a versului, in ritm iambic, cu cezura la mijloc, intr-o sonoritate ce imita muzica sferelor la care se refera in cele din urma, cuvinte indelung alese si cizelate, deopotriva metafore si simboluri cu mare forta de semnificare si de evocare, Timp si loc, gand si somn, viata si moarte, poet si cugetare se reunesc sub semnul unei armonii cosmice perfecte, ce razbate din succesiunea vocalelor si a silabelor, din sonoritatea cuvintelor, din sintaxa concentrata a versurilor. Misterele noptii cosmice se traduc prin semne ascunse, prin sonoritati solemne ale orei astrale:

"Se bate miezul noptii in clopotul de-arama,
Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama."

Este aici poate expresia cea mai tulburatoare a ceea ce anticii si modernii au numit "muzica sferelor", rezultata din amplitudinea versului, din sensul iterativ al verbului "se bate", coroborat cu reverberatiile grave ale sunetului de clopot si cu valentele sonore ale cuvantului "arama".

Unduirea sunetelor are extensie cosmica, armonizandu-se cu miscarea planetelor din spatiile vaste. Sunetul din miez de noapte incita la meditatie si visare, caci somnul, cuprins intr-o metafora rara, perfect incadrabila universului eminescian, "vames vietii", intarzie, nu mai "vrea sa-mi ieie vama".


Se deschid, in schimb, caile visarii, "batute-adesea" de mintea poetului, pana Ia limita cea mai tulburatoare a cunoasterii, dintre , viata si moarte:

"Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte,/
S-asaman intre-olalta viata si cu moarte".

Poetul refuza, de asta data, identificarea celor doua fenomene existentiale, intr-o incremenire a timpului ce prefigureaza inscrierea lui in eternitate, intr-un taram atemporal, al geniilor ce nu cunosc nici viata, nici moarte:

"Ci cumpana gandirii-mi si azi nu se mai schimba,
Caci intre amandoua sta neclintita limba."




Teme ale poeziei "Se bate miezul noptii..."


         
Eternitatea, vazuta ca o "cumpana a gandirii" intre viata si moarte.
.  Lumea visului, eterna, care elimina barierele impuse de mintea rationala, incapabila sa patrunda marile mistere ale lumii.
.  Lumile concentrice, una limitata, inscrisa in sfera realului, alta profunda, lipsita de granite, anuntata de mesageri nocturni, "clopotul de arama" si somnul.