"Floare albastra" este metafora -simbol din titlul omonim al unei poezii eminesciene, un motiv romantic care apare si-n finalul acesteia, aparent paradoxal (" Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!" si "Floare-albastra, floare-albastra!... /Totusi... este trist in lume!").
Critica literara a oferit mai multe interpretari acestui motiv, vazand in el o influenta germana. "Floarea albastra" este motivul central al romanului Henrich von Ofterdingen, de Novalis, si simbolizeaza nostalgia infinitului, aspiratia spre absolut.
Ca ideal de puritate, sugerand infinitul, motivul apare si la Leopardi (La Ginestra). Cateva din semnificatiile posibile ale simbolului ar fi:
- "iubirea pierduta, dorul orientat catre trecut"; "O expresie cromatica pentru sentimentul infinitului" (T. Vianu):
- " aspiratia nostalgica dupa un ideal necunoscut a carui cucerire compenseaza dezamagirea de lumea reala sub toate formele ei" (G. C. Nicolescu);
- "refacerea idilica a unui moment de intimitate erotica din trecut, punctat de regretul pentru iubirea disparuta", invocandu-se astfel " albastreaua ", adica floarea de " nu ma uita ", ca gaj al iubirii nestinse (D. Popovici);
Floarea albastra poate fi simbolul iubitei care-l cheama la trairea reala a iubirii pe poetul - geniu preocupat de abstractiuni, visator si contemplativ, dar poate fi chiar floarea de "nu-ma-uita", care a declansat memoria afectiva, proiectand in imaginar sau readucand din trecut o poveste de dragoste sau o dorinta. In aceasta interpretare, floarea albastra ar simboliza iubirea, sau mai precis, dorul de dragoste.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |