Mihail Kogalniceanu (1817-1891) este urmas de razesi, tatal sau fiind serdarul Ilie Kogalniceanu.

Este coleg de scoala cu Vasile Alecsandri, avandu-l ca profesor pe Gherman Vida, acesta purtand intotdeauna cu el "Hronica" lui Gheorghe Sincai, pe care viitorul istoric o va publica. Studiaza la pensionul lui Guenim, la Iasi, in institutul de la Miroslava, cu profesori straini: Lincourt, Chefheux, Bayard. Pentru insusirea limbii franceze foloseste "Aventurile lui Telemac", o carte atat de cunoscuta, incat Alecsandri o va folosi in sceneta in care Gulita repeta cu musiu Sada. in capitala Germaniei, scrie primele carti despre literatura si cultura romana: "Moldau und Walachei. Romanische oder Walachische Sprache und Literatur" si "Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens"(1837). in 1838 colaboreaza la revista "Alauta romaneasca", apoi la "Foaia sateasca a Printipatului Moldovii", cu un supli­ment numit "Foaia pentru literatura".

Scoate "Dacia literara" in 1840, unde expune principiile romantismului literar romanesc. Editeaza in tipografia proprie "Arhiva romaneasca" (1841) si "Propasirea" (1844), desfiintata din inalt ordin domnesc, pentru ca in paginile sale se publicase povestirea cu caracter satiric "Toderica", de Costache Negruzzi. in 1843 este numit director al Academiei Mihailene. Editeaza, in 1855, "Steaua Dunarii".

Discurs rostit la alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Mihail Kogalniceanu a fost un mare orator, fapt dovedit in momente esentiale din istoria Romaniei, la alegerea ca domn al Principatelor Unite a lui Alexandru Ioan Cuza, in momentul proclamarii independentei de stat a Romaniei sau la Congresul de la Berlin din anul 1878. Discursul memorabil rostit la alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza este structurat in trei sectiuni, urmand triada clasica, alcatuita din teza, antiteza si sinteza. in introducere, intr-un exordiu simplu, Kogalniceanu rememoreaza cu patos retinut momentele trecute, de grea cumpana, ale asupririi nationale:


"Dupa una suta cincizeci si patru de ani de dureri, de umiliri si de degradatie nationala, Moldova a reintrat in vechiul sau drept consfintit prin capitulatiile sale, dreptul de a-si alege pre capul sau, pre domnul."

Propozitiunea (sau tema) contine marea raspundere a domnului care se urca pe tronul lui Stefan cel Mare, pentru ca el prevesteste timpurile noi, maretia viitoare a tarii:

"la legi noua om nou".



Dezvoltarea discursului este concentrata, aproape contopindu-se cu peroratia, inscriindu-se in solemnitatea unica a momentului, subliniindu-i importanta, dimensiuni istorice pe care trebuie sa le urmeze si personalitatea domnitorului:

"O doamne! mare si frumoasa iti este misia; Constitutia din 7(19) august ne insemneaza o epoha noua si Maria ta esti chemat sa o deschizi! Fii, dar, omul epohei, fa ca legea sa inlocuiasca arbitrariul; fa ca legea sa fie tare, iar tu, Maria Ta, ca domn, fii bun, fii bland, fii bun si mai ales pentru acei pentru care mai toti domnii trecuti au fost nepasatori sau rai [...]
Fii simplu, Maria ta, fii bun, fii domn cetatean; urechea ta sa fie pururea deschisa la adevar si inchisa la minciuna si lingusire."


Discursul lui Kogalniceanu este un model memorabil, in care se concentreaza caracteristicile stilului oratoric, claritatea, concizia, precizia. Domnitorului i se ureaza sa fie la inaltimea misiei pe care o are:

"Porti un frumos si scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Sa traiesti, dar, multi ani ca si dansul, sa domnesti ca dansul, si fa, o, doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea institutiilor noastre, prin sentimentele tale patriotice sa nu mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale natiei noastre cand Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor imparatului din Bizantia ca «Romania nu are alt ocrotitor decat pre Dumnezeu si sabia sa.» Sa traiesti Maria Ta."