Un moment deosebit pentru dezvoltarea culturii si literaturii romane l-a constituit aparitia la 1 ianuarie "1840, in Iasi, a revistei Dacia literara".


Atat titlul - semnificativ pentru idealul Unirii *- cat si dorinta exprimata de a milita pentru ca "...romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti" prevesteau rolul pe care aceasta publicatie avea sa-l aiba in epoca.

In primul numar al revistei, Mihail Kogalniceanu publica articolul-program intitulat "Introductie la «Dacia literara»", in care sunt formulate o seama de idei care vor conduce la dezvoltarea romantismului romanesc:

    Combaterea imitatiei care devenise "o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national" si a traducerilor, cu deosebire a celor proaste.
Prin aceasta recomandare (ca si prin celelalte) se urmarea idealul romantic al crearii unei literaturi inspirate din realitatile nationale.
    Imperativul crearii unei literaturi nationale inspirata din:

-   istoria patriei { Istoria noastra are destule fapte eroice");
-   frumusetile naturii ( frumoasele noastre tari sunt destul de mari ..." );
-   obiceiurile populare {"obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice ca sa putem gasi la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii"). Toate aceste recomandari se incadreaza in romantism; astfel, evocarea unor mari personalitati (sau momente) ale istoriei nationale, antiteza intre trecutul glorios si prezentul decazut, valorificarea traditiei folclorice, reinvierea miturilor, descrierile de natura sunt specifice acestui curent si constituie tot atatea surse de inspiratie pentru scriitorii pasoptisti.

Cea de a treia recomandare facuta de Kogalniceanu in articolul discutat era realizarea unei critici obiective ("vom critica cartea, iar nu persoana").

Acestor generoase indemnuri le-au raspuns scriitorii generatiei de la 1848, incadrati in curentul national-popular.