Povestirea "Balaurul" aduce, in volum, fantasticul de esenta folclorica si urmeaza dupa "Haralambie" (inspirata din mitul biblic al lui Abel si Cain).

Inceputul acesteia se situeaza intr-un orizont de asteptare creat de promisiunea comisului Ionita de a spune "ceva cu mult mai minunat si mai infricosat".


Unul dintre drumetii aflati la han (mos Leonte Zodierul -personaj creditabil) intervine pentru a evoca o intamplare veche, din vremea tineretii sale.
Ritualul fiind pastrat de multa vreme ("Noi, aici, de cand tin eu minte, inca de pe vremea Ancutei celei de demult, am luat obicei sa intemeiem sfaturi si sa ne indeletnicim cu vin din Tara-de-Jos"), drumetii par a se situa intr-o durata eterna. Si mos Leonte invoca spatiul magic al hanului ("Asa ziduri ca de cetate, asa zabrele, asa pivnita, - asa vin, - in alt loc nu se popte"), inainte de a-si incepe istorisirea, asa cum facusera si alti povestasi.

Aceasta ar fi rama povestirii, in sensul ca episodul initial prezinta acelasi decor si aceeasi ascultatori adunati in jurul focului.

   La cel mai simplu nivel de interpretare, povestirea "Balaurul" evoca o intamplare la care mos Leonte Zodierul fusese martor pe vremea cand era tanar. intalnim astfel o noua modalitate a nararii, mos Leonte fiind un narator-martor.


In acel timp, traia in sat la Tupilati (in apropiere de hanul Ancutei), un boier inalt si barbos, avand un nume potrivit cu infatisarea: Nastasa Bolomir.
Cu toate ca era mandru si bogat, vestea rautatii sale se du­sese departe: prima sotie il parasise, iar cea de a doua murise curand dupa nunta.

Casatorit pentru a treia oara cu o tanara din Iasi (Irinuta), boierul intra la grele presupusuri privind fidelitatea sotiei, ca urmare a unor vorbe spuse de femeije de la curtea lui.

Infuriat si dezorientat, il consulta pe Zodierul de atunci, Ifrim (tatal lui mos Leonte), care incearca sa-i adoarma banu­ielile si sa-l linisteasca.


In acea zi, cum Irinuta tocmai venea de la Iasi, mos Ifrim, insotit de Leonte (pe atunci, tanar), ii iese in cale in apropiere de hanul Ancutei.

Cand trasura doamnei (care era insotita de tanarul Alixan-drel Vuza) s-a apropiat, Ifrim a incercat s-o previna pe Irinuta asupra primejdiei.

In acea clipa, boierul a iesit dintr-o dumbrava si, vazandu-l pe Ifrim, a inteles ca fusese tradat; le-a dat ordin slujitorilor sa-l jupoaie de viu pe Zodier si s-a apropiat de trasura, cu gan­duri de razbunare.

Cand Irinuta l-a infruntat, o tornada izbucnita dintr-o data l-a prins pe Bolomir, purtandu-l spre o rapa; nu peste mult timp, din aceasta intamplare i s-a tras boierului moartea.
   Fantasticul este o categorie estetica, in sensul ca infatiseaza o posibila modificare a frumosului.
In "Balaurul", fantasticul apare ca o ruptura in ordinea

realului, pregatita de mai multe elemente:
   Spatiul alcatuit din dealuri cu nume stranii, intunecate, pagane, infatisand un tablou apocaliptic ("Peste Moldova, dincolo de dealul Bolandarilor, cerul se misca si se apleca rotindu-se impotriva pamantului").
   Prezenta Irinutei care, in ochii slujitoarelor curtii are cornite, ca un mic diavol.

In scena intalnirii cu boierul, Leonte vede cum "ii crescusera la maini ghiare agere cu care-si ameninta sotul. Mi s-a parut ca vad in parul ei si cornitele cu care voise odata sa-l impunga ".


  Prezenta unui solomonar care, avand legaturi cu puterile nevazute, ar fi chemat "balaurul".


   Pactul cu diavolul fiind incheiat (prin casatoria cu Irinuta), Nastasa Bolomir este chemat sa-i dea sufletul: dupa ce tornada l-a aruncat intr-o rapa, "navala de ape si piatra a statut si numai mugetul fiarei a mai ramas stapanind - s-am vazut-o cum se ducea catra miazanoapte..."

.
Elementul miraculos este o tornada pe care oamenii o vad ca pe Un balaur:
"Peste Moldova, dincolo de dealul Bolandarilor, cerul se misca si se apleca rotindu-se impdtriva pamantului; s-un mu­get peste fire si nemaiauzit umplu vaile venind dintr-acolo; si toata lumea care se afla fata, intorcand ochi holbati, a vazut balaurul venind in vartej sucit, cu mare iuteala.
L-am vazut si eu si m-am cutremurat. Venea drept spre noi. Cu coada subtire ca un sul negru pipaia pamantul, si trupul i se inalta in vazduh, iar gura i se deschidea ca o leica in nouri. Si mugind, venea cumpanindu-si coada; iar in rasufla­rile lui sorbea si juca in slava clai de fan, acoperisuri de case si copaci dezradacinati. Si de sub mugetul lui lepada o revarsare de grindina si ape, parca ar fi luat pe sus albia Moldovei s-ar fi pravalit-o asupra noastra "
"Balaurul", de M. Sadoveanu este o povestire intrucat prezinta urmatoarele caracteristici:
Este o naratiune in proza, in care se relateaza un singur fapt. Acesta este prezentat din unghiul povestitorului - martor la intamplare.
Povestirea este o specie a genului epic, situata, ca intindere, intre schita si nuvela si cuprinzand nararea unui singur fapt.

In povestire, relatarea este facuta din unghiul unui narator implicat ca participant, ca martor sau ca mesager al celor petre­cute.