Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai de seama prozatori din literatura romana care a abordat o diversitate de specii literare - schita, povestirea sau romanul, acesta din urma fiind o opera epica in proza, de mare intindere, preponderent narativa, cu o actiune complexa si complicata, ce se desfasoara pe mai multe planuri narative, cu conflicte puternice si cu numeroase personaje, oferind o imagine ampla si profunda a vietii.

Alaturi de romane ca Fratii Jderi, Neamul Soimarestilor, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda, Nicoara Potcoava, un loc aparte in creatia sadoveniana il ocupa opera literara Baltagul.
Desi de mai mica intindere decat alte opere literare similare din creatia lui Mihail Sadoveanu, Baltagul are toate notele caracteristice unui roman.
In primul rand, este o opera epica, deoarece autorul isi exprima indirect propriile sentimente de admiratie fata de insusirile alese ale eroinei prin intermediul actiunii, relatand o serie de intamplari si punand-o in relatie cu alte personaje.


Ca in orice opera epica, autorul se detaseaza de subiect si nareaza obiectiv intamplarile care se desfasoara intr-un anumit timp si spatiu. Fiind un roman, actiunea Baltagului cunoaste o mare mobilitate in timp si spatiu, derulandu-se de toamna, cand Nechifor Lipan pleaca la Dorna dupa oi, pana primavara, cand Vitoria ii descopera trupul neinsufletit. Perimetrul actiunii este, de asemenea, vast si cuprinde tinuturi de munte de la Magura Tarcaului, zona Domelor si a Bistritei, pana in cele de campie, la Cristesti, in baltile Jijiei.
Modul de expunere predominant este naratiunea, ca in orice opera epica, dar ea se imbina maiestrit cu descrierea, cu dialogul si cu monologul interior, prin care scriitorul pune in lumina insusirile personajelor, zbuciumul lor sufletesc si relatiile dintre ele, stabilite intr-o lume guvernata de anumite traditii.

In al doilea rand, fiind un roman, opera literara Baltagul are o actiune com­plexa si mai complicata decat schita si nuvela - celelalte doua specii literare epice. Astfel, actiunea se intinde pe parcursul a saisprezece capitole in care sunt narate, in esenta, actiunile Vitoriei Lipan in cautarea si cunoasterea adevarului despre sotul ei plecat de mai mult timp de acasa. Eroina este convinsa ca Nechifor a disparut si, dupa ce intreprinde o serie de investigatii ce o edifica asupra supozitiei sale, se pregateste sa plece in cautarea acestuia insotita de fiul ei, Gheorghita. Drumul este anevoios, asemenea unui labirint presarat cu numeroase dificultati; ea este nevoita sa apeleze uneori si la autoritati, dar, printr-o darzenie deosebita, printr-o inteligenta si o abilitate extraordinare, ia totul pe cont propriu si reuseste, in final, sa-i descopere si sa-i pedepseasca pe ucigasi. Actiunea este lineara, dar exista mai multe planuri narative: unul retrospectiv, trecut, in care Vitoria rememoreaza intamplari ale vietii de familie si altele, prezentate in desfasurarea lor, care relateaza despre prezenta oilor si a ciobanului in baltile Jijiei, intalnirile eroinei cu preotul si cu baba Maranda, drumul la manastirea Bistrita si la Piatra-Neamt, pregatirile ei pentru drumul cel lung pe urmele sotului si, in sfarsit, cautarile infrigurate fina­lizate cu stabilirea adevarului si a dreptatii.



Ca in orice roman, exista si aici con­flicte epice puternice, dintre care cel mai semnificativ este cel psihologic, caci Vitoria traieste drama pierderii sotului ei si nu are liniste pana ce nu descopera adevarul. Conflictele exterioare au in vedere relatiile ei cu ucigasii, dar, uneori, si cu autoritatile.

O alta trasatura specifica romanului si prezenta in Baltagul este numarul mare de personaje. Astfel, exista personaje principale (Vitoria, Nechifor Lipan, Gheorghita), secundare (Minodora, preotul Danila, baba Maranda, negustorul si hangiul David, ceilalti hangii si sotiile lor, Calistrat Bogza, Ilie Cutui s.a.) sau episodice (mos Pricop, functionarii de la prefectura din Piatra, functionarul de la Dorna etc). Indiferent de locul pe care il ocupa in opera, aceste personaje au o importanta deosebita in desfasurarea evenimentelor deoarece contribuie fiecare, in felul sau, la descoperirea adevarului, aduc lumina in investigatiile pe care Vitoria le intreprinde. De asemenea, ele contureaza doua lumi - una "cea de sus", "cea arhaica", alta "cea de jos", unde munteanca intalneste alte randuieli decat cele cunoscute de ea.

Prin intermediul actiunii si alpersonajelor, Mihail Sadoveanu ofera si o ima­gine ampla si profunda a vietii, aspect ce ilustreaza o alta trasatura specifica romanului. Astfel, el zugraveste modul de viata patriarhal al oamenilor de la munte, unde obiceiurile si traditiile sunt pastrate cu sfintenie. Totodata, infatiseaza obiceiurile legate de evenimentele cruciale ale existentei umane -botezul, nunta, moartea -, dar si lumea orasului din perioada sfarsitului secolului al XlX-lea si a inceputului secolului al XX-lea. Din cele aratate pana acum se poate constata ca opera literara Baltagul intruneste toate notele definitorii ale unui roman: caracter epic, actiune complexa, existenta unui numar mare de personaje si prezenta unei imagini ample si profunde asupra vietii. Valoarea lui este sporita si de concizia si dinamismul actiunii, precum si de armonia compozitiei, ilustrand in mod stralucit specia li­terara pe care o reprezinta.