Vitoria Lipan este personajul principal din romanul sadovenian Baltagul, tipul muntencei dintotdeauna ("Ea nu este o individualitate, ci un exponent al spetei", cum spune G. Calinescu). Traieste in Magura-Tarcaului, un sat din muntii Moldovei, dupa reguli morale arhaice, in conformitate cu datina, munceste din greu, se orienteaza dupa semnele timpului sau ale visului, avand un acut simt al dreptatii si adevarului.

Portretul ei fizic dezvaluie o surprinzatoare lume interioara ("Acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute."

; " Ochii ei caprii, in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului, erau dusi departe"), ingrijorarea fata de inDarzierea lui Nechifor Lipan, sotul sau, care plecase de multa vreme la Dorna sa cumpere niste oi. ("Ea era deasupra tuturora; avea intr-insa o putere si-o taina pe care Lipan nu era in stare sa le dezlege. Venea la dansa ca la apa cea buna". ).

Nechifor Lipan este dragostea ei de "douazeci si mai bine de ani", au impreuna doi copii (Minodora si Gheoghita), dar intarzierea de acum a lui o pune pe ganduri, o nelinisteste, incearca sa afle adevarul, mergand la parintele Danila si la baba Maranda, dar in sinea ei se convinge ca dragostea ei statornica l-ar fi adus acasa pe barbatul iubit ("Stie ca-l doresc si nici eu nu i-amfost urata."

). Semne rau prevstitoare i se arata: il vede in vis, calare, trecand o apa neagra, cu spatele intors la ea; "cucosul, asezat pe prag, se intoarse cu pilscul spre poarta, da semn de plecare, deci Lipan nu va veni."

Comportamentul i se schimba, dupa cum observa Gheorghita ("Se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica "), fiind tot mai convinsa ca nu-l poate gasi pe Nechifor printre cei vii. Hotarata sa-l caute printre cei morti, Vitoria incepe un ritual de purificare (tine post negru "fara hrana, fara apa, fara cuvant, cu broboada cernita peste gura" douasprezece vineri), concentrandu-se asupra "umbrei" sotului ei ("se socotea moarta ca si omul ei care nu era langa dansa". ), indreptatind afirmarea unei "dimensiuni mitice" a personajului care, ca Isis, merge in imparatia mortii (Al. Paleologu, I. Parvu). in a saptea vinere merge la Bistrita, la icoana Sf. Ana, spunandu-si "taina", da fier unui faur pentru a face un baltag pentru Gheorghita, pe care-l blagosloveste parintele Daniil. (Pendularea Vitoriei intre mitologic si crestin se observa nu numai in faptul ca merge la biserica, dar si la vrajitoare, ci si in numele copiilor: Minodora (darul lui Minos) si Gheorghita (Sf. Gheorghe care invinge balaurul, diavolul cel rau). Vinde lucruri de acasa, lasa banii in siguranta si porneste cu Gheorghita pe urmele sotului ei, intreband din om in om, dovedind intuitie si perspicacitate, inteligenta si diplomatie. Daduse, inainte de plecare, sfaturi argatului Mitrea, o lasase pe Minodora la Varatic, facuse slujbe la biserica.

Reconstituie drumul sotului cunoscand oameni, respectand datini (o nunta, un botez), si intre Suha si Sabasa, intr-o rapa, la Crucea Talienilor, gaseste oasele sotului ei, cu ajutorul cainelui Lupu.


Il vegheaza dupa datina, si apoi ii demasca pe vinovati (Calistrat Bogza si Ilie Cutui) si, prin mana lui Gheorghita, dupa cum cere legea vendetei, ii pedepseste (cu baltagul, Gheorghita ii ucide pe Calistrat Bogza, care-si marturiseste vinovatia si cere iertare). Mai ramane sa-si implineasca datoria crestineasca, intorcandu-se apoi la munte pentru a-si relua viata obisnuita.