Naratiunea "Fantana dintre plopi" este cea de a patra povestire din volumul "Hanu Ancutei" fiind plasata intre "Balaurul" si "Cealalta Ancuta".


Din punct de vedere compozitional, este si aceasta o povestire in povestire a carei "rama" este alcatuita din doua episoade:

  episodul initial reia imaginea hanului aflat sub lumina aurie a soarelui in asfintit; in momentul de liniste care urmeaza istorisirii lui mos Leonte, Ancuta aprinde focul pe vatra ma­gica, pregatind cadrul unei noi "povesti".

Dintr-o odata, se zareste in departari, un calaret al carui roib "luneca spre noi", venind parca din adancul timpului tre­cut:

" iar calaretul pe cal pag parca venea spre noi de demult, de pe departate taramuri".


Ajungand la han, drumetul carunt se vadeste a fi Neculai Isac, vechi prieten de tinerete al comisului Ionita.
Pentru acesta si pentru ceilalti calatori aflati in spatiul mitic al hanului, Neculai Isac va evoca o poveste de iubire, duioasa si trista, care l-a marcat adanc.

  episodul final are ca simbol cenusa ("Focul se stinsese") sugerand timpul intrat in amintire si imaginea lui Neculai Isac care "privea tinta in jos, in neagra fantana a trecutului."



Intre cele doua episoade este inserata povestea propriu-zisa.
Cea de a doua trasatura a speciei consta in faptul ca naratorul (Neculai Isac) este si eroul acestei intamplari pe care o prezinta dintr-un unghi personal si afectiv.

In tineretea lui nestapanita, acest mazil (care se ocupa si cu negotul de vinuri), poposise, intr-o toamna, la hanul Ancutei, insotind un convoi de carute incarcate cu butoaie cu vin.

Fiind o zi frumoasa si calma, Neculai Isac iesise la plim­bare prin imprejurimi, mergand fara tinta. La un moment dat, vazand, intr-o balta, un grup de tigani care se scaldau, tanarul este impresionat de frumusetea unei fete (despre care a aflat ca se numea Marga).
Inconjurat de intreaga ceata, Neculai Isac le-a aruncat cate un ban de argint Margai si lui Hasanache (un tigan batran), intorcanduse apoi la han. A doua zi de dimineata, tocmai cand se pregatea de ple­care, mazilul s-a pomenit cu Marga care i-a multumit pentru banul primit (cu care isi cumparase niste cizmulite).
Atras de frumusetea ei, tanarul i-a promis ca va veni s-o vada, la doua ore dupa inserat, langa fantana dintre plopi.

Aici se va consuma scurta lor intalnire, cei doi despartin-du-se cu promisiunea ca se vor revedea, in a doua noapte, in acelasi loc.

Revenind la Pascani in zori, Neculai Isac si-a luat banii pe vin, apoi si-a pregatit oamenii pentru drumul de intoarcere.

Dupa ce a cumparat o scurteica de vulpe pentru Marga, tanarul a pornit calare, alaturi de oamenii sai, spre hanul Ancutei. in apropierea fantanii dintre plopi s-a razletit de grup, indrep-tandu-se, insotit doar de cainele sau Lupei, spre locul unde il astepta tanara tiganca.
Vazand-o nelinistita, Neculai Isac afla, prea tarziu, ca Hasanache si doi frati ai sai urmau sa-l omoare ca sa-i ia banii. Cei trei sosind imediat, indragostitul incearca sa li se opuna (si chiar il impusca pe unul dintre ei), dar, in lupta, isi pierde ochiul drept.

Cand carausii din convoiul lui au sarit sa-l ajute, au gasit colacul fantanii plin de sange, caci Marga fusese zdrobita si aruncata in apa pentru tradarea ei.
"Fantana dintre plopi" este un text literar in care sunt folosite toate cele trei moduri de expunere:
  naratiunea = actiunea se desfasoara in secvente cronolo­gice, in a caror succesiune personajele isi reliefeaza trasaturile;
  descrierea este reprezentata prin toate cele trei tipuri. Astfel, fragmente cum ar fi: "si dintr-o data mi se infatisa, intr-o vaiuga verde, o fantanita cu colac de piatra, intre patru plopi. Era un loc tainic si singuratic..."

sunt descrieri literare de tip tablou, purtand amprenta sadoveniana a melancoliei si a unei anume poezii a naturii; exista, de asemenea, si descrieri de tip portret: "Era un om ajuns la carunteta, dar se tinea drept si sprinten pe cal (...). Obrazu-i smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita, cu nas vulturesc si sprancene intunecoase, arata inca frumuseta si barbatie, desi ochiul drept stans si in­chis ii dadea ceva trist si straniu "; tot asa, prezentarea hanului, a vetrei si a altor obiecte constituie o descriere de interior.
dialogul apare in numeroase momente, atat la nivelul tim­pului amintirii, cat si la nivelul timpului relatarii.
Specia literara:                                         
"Fantana dintre plopi", de M. Sadoveanu, prezinta urmatoarele caracteristici:
Este o lucrare epica, de intindere mica, in care se re­lateaza o singura intamplare (petrecuta cu douazeci si cinci de ani in urma, in preajma Hanului Ancutei);
Naratorul (Neculai Isac) este si eroul acestei intamplari, pe care o prezinta dintr-un unghi personal si afectiv.
"Fantana dintre plopi" este o povestire.
Povestirea, este o specie a genului epic, situata, ca intin­dere, intre schita si nuvela si cuprinzand nararea unui singur fapt.

In povestire, relatarea este facuta din unghiul unui narator implicat ca participant, ca martor sau ca mesager al celor petrecute.