.  Incadrare: Volumul "Hanu Ancutei" (1928) - metafora a operei sadoveniene.
-  Imagine a unei lumi arhaice cu existenta ritualizata.
- Peisaj de "miere si ambra" (Perpessicius) si timp oprit.

.  Tema volumului: Eterna reintoarcere in timpul mitic, prin rememorarea unor intamplari trecute.

.  Structura:
-  Volumul cuprinde noua povestiri.
-  Tehnica este a naratiunii in naratiune (insertiei).
-  inceputul si sfarsitul volumului alcatuiesc "rama" in care sunt inserate cele noua naratiuni.
-  Liantul dintre povestiri il constituie hanul, hangita si drumetii asezati in jurul focului.
-  Timpul intalnirii - un trecut neprecizat ("intr-o toamna aurie ").

-  Timpul evocat - un trecut si mai indepartat.
-  Personajele din cele doua planuri temporale se suprapun.

.  Universul operei:

1. Spatiul - hanul Ancutei, situat pe Valea Moldovei. - Spatiu ambivalent, cu ziduri groase (ca de cetate):
-  deschis ziua (spre a primi drumetii);
-  inchis noaptea (spre a pastra timpul, prin poveste).
-  Salas de nemurire si adevarat "personaj".


-  Martor al unor intamplari napraznice.

2. Personajele:
-  Apar in ipostaza de personaj-narator, personaj-mar-tor si erou al intamplarilor narate.
-  Unele vin din mit (Magul, Ciobanul, Fantanarul, Orbul).
-  Ancuta - copie a celeilalte Ancute, sau a unui sir incepand cu Stramoasa din mit.