Motivul drumului - atat de frecvent in creatia sadoveniana se realizeaza in interiorul unui spatiu mioritic in care "timpul se anuleaza prin izolare si .smgwratate" (Perpessicius).

De fapt, exista in Baltagul, trei drumuri: unul este cel facut de Nechifor, si care se frange sub Crucea Talienilor; de aici, calatoria pamanteana se transforma intr-o "mare calatorie" cosmica.

Cel de al doilea drum este al Vitoriei; purificata prin post si rugaciune, ea va realiza un drum al destinului, parcurgand cateva etape necesare: mai intai, la Borca, "a cazut intr-o cumetrie", apoi, la Cruci, "a dat de nunta" pentru ca in final, sa ingroape ea insasi osemintele lui Nechifor (descoperite intr-o rapa, intre Suha si Sabasa).

Simbolic, drumul Vitoriei reprezinta o traversare ritualica a celor trei mari momente ale existentei, intru dezlegarea tainei.


In cadrul acestui motiv, mai retin atentia doua secvente: prima este cea in care pamantul "curatit de ape", care se zvanta, reediteaza parca Geneza; Vitoria este investita astfel cu atributele omului paradisiac, pentru a putea descoperi adevarul; cea de-a doua cuprinde descrierea muntelui Stanisoara ale carui punti peste prapastii reprezinta simboluri ale "podului" dintre viata si eternitate, vegheate, de Crucea Talienilor - axa a lumii si poarta spre Univers. Drumul Vitoriei este o replica pamanteana la marea calatorie de dincolo de moarte a lui Nechifor.

Avand doua nume. (ambele cu sensul de "purtatorul de victorie"), Nechifor simbolizeaza sacrul camuflat in profan (caci intaiul era al marelui mucenic Gheorghe); ceea ce moare este ipostaza lui profana. De aceea, in scena in care il gaseste in rapa, Vitoria il striga pe numele sau adevarat, Gheorghita.

Cel de al treilea drum este facut de Gheorghita si este o calatorie initiatica. la capatul careia el va prelua atributele tatalui, caci viata va continua, dar cu o alta generatie.