Drumul parcurs de Gheorghita, fiul Vitoriei si al lui Nechifor Lipan din romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, din sat (Magura-Tarcaului) pana la Sabasa (unde vor fi ingropate oasele lui Nechifor Lipan) este unul initiatic, o "proba a labirintului", fiind marcat de diverse semne: cosmice (rasaritul si apusul soarelui), ale elementelor naturii (vantul, apele, padurile) sau anotimpurilor (ninsoarea, dezghetul), iar eroii - ca in basme - sunt supusi unor incercari, primesc ajutor de la prieteni sau se confrunta cu dificultati din cauza dusmanilor.

Este drumul iesirii din copilarie si al intrarii in maturitate.

Inspre sarbatorile de iarna, el vine de la apa Jijiei, lasand oile cu baciul Alexa. "Era un flacau sprancenat si-avea ochii ei" (ai Vitoriei n.n.), "nu era prea vorbaret..."

, "intorcea un zambet frumos ca de fata si abia incepea sa-i infiereze mustacioara".

Hotarand sa plece in cautarea lui Nechifor, Vitoria il avertizeaza pe Gheorghita (" ca pentru tine de-aici incepe a rasari soarele"), ca e vremea sa treaca intr-o alta varsta, cea a responsabilitatilor (" intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau.")

Acest drum al maturizarii este parcurs treptat, ascultand sfaturile mamei sale, care-i ghiceste si gandurile. Curatind omatul cu lopata de lemn, simte in el " o putere si o indarjire", intelegand incet-incet ca "acu a intrat in slujba grea si la nacaz" si ii spune mamei: "M-oi duce daca spui; dar e bine sa-mi arati ce si cum; ca sa stiu ce sa fac."




Prima initiere o facuse in copilaria dintai pe munte, la stana. Acum va trece raul Bistrita, ca pe o granita dintre lumea cunoscuta a Magurii si lumea necunoscuta. Opririle lor sunt hotarate de semne dumnezeiesti: la Farcasa se porneste vant din senin( "asta-i porunca sa poposim aici" -spune Vitoria); tot simbolice sunt si botezul (la Borca), nunta (la Cruci), care impreuna cu inmormantarea (la Sabasa) vor forma un ciclu, o metafora a vietii. Drumul lui Gheorghita este o pregatire pentru confruntarea finala cu Calistrat Bogza si trece prin scena simbolica a vegherii in rapa a osemintelor tatalui sau, moment de fior si teama.
Ultimul moment al drumului este vendeta, lovirea dusmanului cu baltagul (arma a crimei, dar si a razbunarii)

("impuns de alt tipat al femeii, feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta decat a ucigasului. (...) Apoi il lovi scurt cu urechea baltagului, infrunte". )

Gestul, dincolo de razbunarea dreapta, semnifica patrunderea in randul barbatilor, a oierilor aspri si drepti.