Uluitoare prin masivitate, inconfundabila prin tonalitate si constant unitara pe toata intinderea ei, opera sadoveniana alcatuieste o lume in care viata se regleaza.dupa tipare cosmice, timpul se masoara in secole,-ia omul se incadreaza in arhetipuri. Un prim nivel al acestei opere ilconstituie natura patriei.

Natura, ca leagan al vietii mereu innoite este,descrisa in "Tara de dincolo de negura", "Valea Frumoasei", "imparatia apelor", "Povestile de la Bradu-Stramb " si - partial - in toate operele, fiind aproape omniprezenta in creatia sadoveniana.
Viziunea asupra lumii este caleidoscopica, diferitele tablouri fiind surprinse intr-o necontenita miscare si oferind privirii o mare bogatie de culori.

Constient de curgerea ireparabila a vremii pentru omul trecator, autorul incearca fixarea clipei unice in eternitate cand vede un anume peisaj. Pretextul il constituie vanatoarea sau pescuitul, iar mijlocul artistic utilizat este evocarea. Natura, printr-un inventar fabulos, ofera un spectacol magnific al creatiei fericite si inconstiente: "in adancul umbrei, in dosul acestui stralucit decor, miile de paseri si animale traiau o viata neinfranata. Si, subt ele, in apa fierbinte si in malul cald, alta viata a ganganiilor fara numar, fara sfarsit multipla si fabuloasa izvorata din vesnicie " ("Tara de dincolo de negura").

De multe ori, spectacolul naturii favorizeaza reflectia si potenteaza fondul liric, Sadoveanu fiind un "poet al naturii" (G. Ibraileanu) care gusta marele ei mister cosmic. Contopit cu natura pana la cunoasterea adevarurilor ei ultime, omul sadovenian vine "din afund", "din vechimea fara numar a semintiei lui" sugerand neostoita devenire universala, un adevar ritual al generatiilor.


Prin compensatie, timpul naturii este eternitatea in care sunt incrustate milioane de destine.
Reprezentativa pentru aceasta tema este lucrarea "Tara de dincolo de negura" (1926). Titlul ei nu denumeste un spatiu, ci un timp mitic, o "tara" de dincolo de obarsii, in care scriitorul se intoarce la ocupatiile primordiale ale omenirii. Dupa un capitol introductiv, in cel de al II-lea ("Mirajul"), memoria este chemata sa readuca din "pacla", din timpul trecut in uitare, locuri si oameni care au fost: mos Procor, mos Barnea, mos Calistru si ceilalti, alcatuind, cu totii, un singur personaj: Marele Vanator in sens mitic, a carui imagine a ramas din preistorie.

Cartea poate fi socotita un poem in proza dedicat frumusetilor spatiului romanesc: muntelui - spatiu neprihanit, cu singuratati necalcate de picior de om, de la inceputul lumii; padurii - sugestie a labirintului vegetal; deltei - spatiu in care plaurul care se naste din ape repeta continuu Geneza lumii.

Tipic sadoveniana este lumina de vis si de feerie, melancolia si reflectiile asupra existentei, ca si lirismul, autorul fiind un "poet al naturii" (cum il caracteriza Ibraileanu).
Pe un alt plan, "Tara de dincolo de negura" este o carte a initierii care sta sub semnul tainei: "ucenicia" pe care o face povestitorul este un demers initiatic prin care tanarului i se transmit simturile stramosului vanator" si stiinta de a primi de la natura "puterea vietii nemuritoare".