In
poemul
"Ciocnirea", din volumul
"Totul"
(1985), lumea, intrata in declin si dezagregare, sugereaza o
regresiune
cosmogonica, pana la aneantizarea ei in punctul originar. Iubirea,
forta cosmica a creatiei despartite in principiile masculin si feminin,
incearca sa refaca unitatea primordiala, comprimand intregul spatiu
ce separa entitatile cuplului. Pretextul declansator al unui irepresibil
sentiment de dor este defectarea telefonului, semn al unei maladii suspecte
ce invadeaza lumea:
"intr-un tarziu am incercat sa-ti dau telefon,
dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul
microfonului
si am gasit fierul ruginit, plin de viermi."
Lumea,
ajunsa in faza tehnicismului sufocant, intra intr-un proces ireversibil
de descompunere, in ciuda unei interventii reparatorii:
"am cautat
surubelnita
si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor
isi prinsesera
paianjenii panza."
Organicul, biologicul se razbuna pe lumea tehnica,
toata aceasta armata a fiintelor vii venind sa rapeasca stralucirea
artefactelor, identificand un punct de unde incepe dezastrul:
"pe
snurul impletit, acum putred, cu cauciucul mancat si sarma zdrelita
isi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a iesit din
pioneze cu tencuiala cu tot."
Cartiere,
cladiri, strazi, retea urbana, imensa lume reificata se insiruie pe
un fir de telefon, se comprima, printr-o imensa distorsiune a realului,
intr-un punct, ca sub puterea imensa a unui personaj de desene animate:
"am tras de el pana am inceput sa apropii
metru cu metru cartierul
tau de al meu".
intregul spatiu se comprima sub efectul imensei
forte erotice care apropie protagonistii cuplului, "turtind farmaciile,
cofetariile, pleznind tevile de canalizare
incalecand asfalturile,
presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case."
La fel ca in scrierile sale in proza, distorsiunea in real se raspandeste
in intregul univers. Pornind din punctul genuin al texturii spatio-temporale,
implozia declansata de simplul gest al smulgerii unui fir de la telefon
antreneaza si stelele, incat spatiul celest se comprima pana la "o
muchie de lumina scanteietoare", continand cuantele lumii imateriale.
E un tablou de apocalipsa a universului cunoscut, de tragere a cortinei
realului, pentru a deschide portile sacralitatii iubirii. Eul liric
are, prin acest act hierofanic, revelatia sacrului, la care accede prin
sentimentul erotic.
Intalnirea
dintre cei doi iubiti se face cu un zgomot de sfarsit de lume:
"geamurile
pleznira cu zgomot
iar noi ne-am trezit fata-n fata."
Poezia include,
in chip neasteptat, in imagini suprareale, ca in tablourile lui Chirico
sau Salvador Dali, mitul androginului, al refacerii, prin imensa combustie
erotica, a fiintei primare, unice:
"iar noi ne-am trezit fata-n
fata
si ne-am apropiat din ce in ce mai mult
pana ne-am imbratisat
strivindu-ne buzele
pulverizandu-ne hainele, pieile, amestecandu-ne
inima,
mancandu-ne genele, smaltul ochilor, coastele, sangele,
ciobindu-ne
sira spinarii, arzand./
arzand cu troznete, ca dati cu benzina
arzand
cu gheturi albastre, cu stalactite de fum,
cu ceara sfaraitoare, cu
seu orbitor
pana cenusa a umplut lada de studio si chiuveta din baie
si paianjenii si-au facut plase in cosul pieptului nostru."
Este
insa un mit degradat, simbolurile cenusii si paianjenului prefigurand
si o apocalipsa a spiritului, care nu mai poate renaste ca in mitul
pasarii Phoenix..
Teme
si motive ale poeziei "Ciocnirea ". Degradarea
tehnica a universului, intr-o totala deriziune a artefactelor: chiuvetele
si lita de la telefon sunt acoperite de simboluri ale lumii organice,
intr-o tarzie relevanta a viului.
. Distorsiunea
elementelor universului real, provenita din aprinderea acestei
"gauri negre", declansata de tragerea firului de telefon
din priza.
. Tema erotica,
prezentata intr-un mod suprareal, prin apropierea caselor, combustia
hainelor, moartea provocata de acesti demoni erotici.
. Moartea,
elementul thanatic asociat sentimentului de dragoste. Cei doi iubiti
devin artefacte in acest univers dominat de obiectele tehnice, avand
acelasi sfarsit.