Poezia este o pastisa ironica si ludica a poeziei "Mircea cel Mare si solii" a lui Dimitrie Bolintineanu, transpusa insa din registrul eroic, de balada romantica, intr-o banala realitate bucuresteana:

"Teiul Doamnei pare zugravit in crida.
in cofetarie intra o gravida.
Astfel sta la coada intre musterii
Ca o garofita intre papadii.
Astfel intre brazii cu tulpini de ceara
Lang-un sipot dulce sade-o caprioara."

Dintr-o data coboram din spatiul legendei in lumea "cartierului", monocroma, cu un decor inexpresiv, "zugravit cu crida", cu personaje al caror singur deliciu se fixeaza in sfera culinara, legat de consumarea dulciurilor. Realitatea, saraca in ansamblu, este parodiata prin transferul mijloacelor stilistice ale textului originar in cel nou, preluand chiar dezacordurile si diminutivele de care s-a facut atata caz la Bolintineanu. Ironia merge pana la personificarea prajiturilor, sub efectul contemplatiei neutre a eului narator, care si el introduce in cadru un fapt semnificativ:

"Checuri cu stafide doarme in vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o masuta imi consum frucola
Si citesc cum Nica pleaca la Socola,
Ca-l predau pe Creanga astazi la amiaza."


Poezia evoca o lume statica, incremenita in asteptare, cu nimic eroic in idealuri si infatisare, inaintand in grupuri compacte, ritmice, catre miracolului culinar, mitul greu de atins al ultimilor ani ai regimului comunist:

"Musteriii merge, coada-nainteaza..."

. Femeia gravida ajunge in apropierea galantarului, unde rosteste o tirada impunatoare, pastisata dupa aceea a marelui voievod:

"Rumeioara juna, cu burtica mare,
A ajuns in fata, chiar la vanzatoare:
-Muma-mea, duduie, astazi m-a trimis
sa imi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, doua amandine
si ilone sase, glazurate bine,
cinci cutii de frisca alba ca zapada

si fursecuri unse gros cu socolada."

Atmosfera devine deja suprareala, iar replica vanzatoarei se inscrie in acelasi joc de formule cu trimitere la evul eroic romanesc:

"Vanzatoarea scoate un oftat adanc.
Pe la mese pruncii cremele-si mananc.
- Mergi si spune celei care te-a trimes
Ca i-am pus si nuga, un delicates.
Si ca totul face, socotit in lei,
Doar un fleac, o suta patruzeci si trei."


Tabloul isi schimba din nou dimensiunile, devine mai obscur, ca intr-o noapte in care ies Ia iveala zanele opulente, simboluri ale abundentei:

"Lampile galbuie, de la Fondul Plastic,
Dau cofetariei un lucit fantastic,
Iar copila noastra, gales durdulie,
Vine la masuta-mi cu o sarailie.
Coamele ii trece dincolo de sale.
Are sub bluzita doua portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioara,
O privire dulce, ca de surioara
Si-un obraz ca luna, pal ii schinteiaza."

Imaginea junei, alaturi de "brazii cu tulpini de ceara", creeaza imaginea unei lumi pe jumatate reale, feerice, situata intr-o atemporalitate care confunda si uneste epocile istorice printr-o miscare perpetua, cuprinsa intr-un laitmotiv de mare efect:

"Musteriii merge, coada-nainteaza.../
Eu imi pun sepcuta si cu forte noua
Merg sa-l iau din strada pe 109."


Teme si motive ale poeziei "Garofita "
.  Lumea banala, coborata din legenda printr-o rasturnare a datelor ei esentiale, devenita suprareala prin inversarea valorilor morale.
. Coada, simbol al trecerii anonime a nesfarsitelor generatii umane.
. Parodia, ca mijloc de creare a unei suprarealitati banale.

Prin parodierea poeziei lui Dimitrie Bolintineanu, eroul voievodal e inlocuit aici cu o gravida. . Atmosfera suprareala rezulta dintr-o imbinare savanta de sunet si lumina.
.  Orasul, devenit suprapersonaj, prin care eroii poeziei, naratori-martori, se plimba cu autobuzul.