Mircea Cartarescu (n. 1956) este liderul recunoscut al noului va! de scriitori cunoscuti sub denumirea de "generatia 80", poet si [ prozator postmodern prin excelenta, care (.gaseste, paradoxal, spatii de manifestare literara chiar in campul mecanicist al zonelor urbane, in * trairea fragmentara, terna, a omului modern. Scrierile lui Mircea Cartarescu au puternice note , hiperrealiste, iar limbajul sau poetic tinde sa f elimine figurile de stil, fiind uscat, prozaic, adunat din cea mai banala realitate. Un "poem de cunoastere" cuprinde imaginea unei lyre, ce bate ca o inima in aer, la fel ca steaua pulsar, cata vreme poetul este in plina efervescenta creatoare. Imaginile evocate de astfel de versuri aduc aminte de tablourile lui Breughel, Cranach, ., Munch sau Bosch:

"padurile intortocheate de conifere
mlastinile unde nu deosebesti broastele de matasea-broastei."

Imaginea de Apocalips cotidian, de boala permanenta, este prefigurata de lumea targului:

"si nu neantul va fi haina voastra
ci racnetul de fiara si scheletul,
satele pustiite
de patru implatosati cavaleri."

in "Poeme de amor" (1983), dragostea este amestecata printre mormane de cioburi de la sticlele de vin prost si de ulei, imagini ale descompunerii, pentru ca nimic nu mai este i veritabil, clar, ci extrem de maladiv. Imaginea desacralizata a lumii este completa: universul i devine o gramada de cioburi, de senzatii extreme, de greata, in care apare "apocalipsul vestit deodata
de toate trambitele tevilor de canalizare, conductelor pentru gaz."

Limbajul folosit de Mircea Cartarescu este frust, preluat din amalgamul lexical al stiintelor si al tehnicii: bioritmuri, gaze, frucola, tomberonul, oranjada, serbetul, fondul de ten, brizbriz, zorzon sunt cuvinte ce indica un paradis al bricolerilor, al creatorilor de artefacte fara evidenta folosinta. Opozitia cu paradisul originar este categorica:

"eu nu am fost in arcadia si putin imi pasa de cei care au fost pe acolo."

In volumul "Totul" (1985), senzatiile viscerale sunt omniprezente, iar trucarea realitatii este un fenomen curent, in "O zi fericita din viata mea": "...daca nu pot face o eprubeta cu tentacule
un cimitir in capot, patrunzarind pe divan o uzina
pot in schimb face ca fiinta umana."

"Geneza" prezinta spectacolul dizgratios al nasterii vietii nespiritualizate: undeva plutesc molecule terifiante "de proteine, grasimi si uree, aminoacizi, enzime baloase si din ribozomi."


Hara-kiri se efectueaza prin trecerea de la cunoasterea Logosului Primordial la cunoasterea fragmentara, extrem de parcelata, a fiintei umane:

"fa-mi dulcele hara-kiri al cunoasterii de bine si de rau."

Poetul cuprinde, in volumele sale, lumea, de la soare la molecula. Unele forme lirice sunt inchinate imaginilor cotidiene ale doritorilor de carbohidrati, intr-o cofetarie provinciala, unde se afla, fara indoiala, alte fiinte situate departe de centrul universului:

"Teiul Doamnei pare zugravit in crida.
in cofetarie intra o gravida [...]
Checuri cu stafide doarme in vitrine
E frigoriferul greu de savarine."

Alte carti ale lui Mircea Cartarescu sunt "Levantul" (1990), "Nostalgia" (1993), "Orbitor. Aripa stanga" (1996), "Dublu CD."

(1998), "Postmodernismul romanesc" (1999). in "Nostalgia" apar povesti ireale, chiar stiintifico-fantastice, ale unor personaje care au ocupatii ciudate sau absolut anodine. Un "ruletist" scapa de nenumarate ori de ruleta revolverului cu sase gloante, pentru a muri de infarct, cand e speriat de un adolescent. "Gemenii" contine istoria de dragoste celebrata in Muzeul de Istorie "Grigore Antipa" intre un elev speriat si Gina: printr-un straniu demers, animale conservate din diferite ere istorice se trezesc la viata si cei doi fug pentru a scapa de o primejdie reala. Gina, obsedata de magie si de stilul gotic, isi da in cele din urma foc, pe un autodafe construit din vechi rochii, amintiri, pantofi si lenjerie. in "Arhitectul", un inginer-arhitect de fabrici de ulei al Bucurestiului contemporan devine nemuritor, prin compunerea la claxonul unei Dacii a tuturor melodiilor existente din istoria lumii, trecute si viitoare, din Asia Mica pana in Grecia antica, transformandu-se, din fiinta umana, in urma unor atentate realizate chiar prin detonarea unui focos termonuclear, la sfarsitul perioadei de viata a Sistemului Solar si a Universului, intr-o galaxie tanara.

t9b541tz29rnf