Poezia este o evocare nostalgica si ironica a lumii desuete a negustorilor de altadata:

"Printre dugheni pe strada Zece mese
acum o suta si ceva de ani
a fost zarit, cu orbitoare fese,
ingerul trist al tristilor bacani."

Revelatia divina, a unui "inger trist", supraponderal, "cu orbitoare fese", cuprins de o boala suspecta, este, in plan terestru, semnul desacralizarii lumii, al unui declin ireversibil al acestei bresle pe panta istoriei, noul zeu, al banului, luand in stapanire destinul umanitatii:

"Era un semn al crizei monetare
caci se-auzea un zumzet de argint

venind dinspre ciudata aratare
ce se-nalta parca mai mult tusind."


Semnele crizei monetare reverbereaza peste tot in lume:

"Ziarele-aparute-n haine grave
au provocat revolte la Sanhai
si-n izbele din ceturile slave
s-au fript pe limba bautori de ceai."

Ca orice fenomen supus trecerii timpului, lumea aceasta se transfera in lada de vechituri a istoriei:

"Azi jocul asta nu mai are piese
si ca argintul ce-a fugit din bani
pe strada Zece nu mai sunt nici mese
nici bacanii nici ingeri nici bacani."

Mircea Dinescu dezvolta, in versuri concentrate, cu ritm de balada, aceeasi tema a trecerii timpului, intr-o perspectiva inedita, cu vadite accente ironice.