Mircea Dinescu transfera in propriile teritorii lirice imaginea unui Isarlak barbian, incarcat de poezie si de magie, de personaje inscrise intr-o atmosfera desueta, a unui veac parca fara nume:

"Miraj (ejer in apele de coasta
luci ca yerigheta de nevasta
in albia cu rufe, un caic,
Ce-mi aminti de Nastratin un pic
si de-acel domn pierdut in matematici
ca un tenor de voga-ntre astmatici."

Poetul, calator "la portile Orientului", se furiseaza parca fraudulos in acest spatiu, pe "vreo Dunare turceasca", "la mijloc de Rau si Bun", ezitant, osciland, cu lasitate, intre controlul vamii moderne si trecerea haiduceasca prin vad, prin "stinsa zeama" a gunoaielor de la suprafata apei:

"Eu furisat cu vulpea subtioara
simtii usturoiata prin stinsa zeama
ca ma zareau sergentii de la vama."

Lipsit de viziunea exacta a lumii turcesti, sub stapanirea lecturilor literare, "infiorat de Tema si Motiv", eul poetic navigheaza debusolat prin aceasta lume, uitand ca locuitorii de aici, ca si turcii din Dobrogea, au uitat de salvari si s-au adaptat vremurilor noi, parasindu-si, sub presiunea noii ideologii, traditiile si credinta:


"Miop si las in umbra geamandurii
ars de scursorile literaturii
infiorat de Tema si Motiv
uitai ca turcii-nscrisi in Colectiv
si-au preschimbat salvarii-n salopete
si beau la Mat «spumos» si «carcalete»."

Perceptia gresita, desueta, sub semnul literaturii, asupra acestei lumi se rasfrange si in alte segmente ale vietii:

"Si cat ramase-n lava din feriga
uitai ca muezinul nu mai striga
uitai ca braga zilelor de var
a interzis-o-agentul sanitar
si-s doar ingenuncheri de grau si orz
geamiei transformate in siloz."


Trecerea poetului intr-un alt plan al existentei se realizeaza intr-un mod ciudat, la o leganare a barcii:

"Si-atunci scobit de plans prin ceata trista
cu sangele nu-n vene ci-n batista
cotii si eu, simtindu-ma-nadins
(ce Hoge? ce caic? ce tainic ins?)
biet martor clipei cand mimand tangajul
tabloul isi vomita peisajul."

Iesirea din decor se realizeaza simplu, fara a determina schimbari ale atitudinii existentiale, plasticitatea exprimarii fiind relevata de acest vers care trage cortina peste intregul tablou al linistii orientale combinate cu elemente ale negustorismului balcanic.