Romanul Maitreyi, de Mircea Eliade, este un roman de dragoste construit "dupa modelul epic anglo-saxon" (Eugen Simion), utilizand o formula epica moderna, prin care se cultiva autenticul, experienta de viata traita dubla perspectiva: naratiunea la persoana I care include doua straturi narative (Jurnalul lui Allan, un inginer european; venit la Calcutta si lucrand pe un santier de constructii; comentarea jurnalului de catre acelasi personaj).

Desi romanul este inspirat de un eveniment biografic (Mircea Eliade a locuit la Calcutta - ianuarie - septembrie 1930 - in casa profesorului sau Surendranath Dasgupta, traind o poveste de dragoste cu Maitreyi, fiica acestuia), impresia de autenticitate este data de formula epica aleasa. Redactand la persoana I povestea de dragoste dintre Allan si Maitreyi, autorul se bazeaza pe un jurnal scris la momentul trairii idilei si pe niste adnotari facute mai tarziu, care corecteaza uneori primele impresii (ex. Din jurnal: "Patima creste, delicios amestec de idila, sexualitate, prietenie, devotie. Cand stau langa ea pe covor, cetind impreuna, daca ma atinge, sunt excitat si ma nebuneste. Stiu ca si ea este turburata".

Nota din momentul definitivarii romanului: "Nu e adevarat. Maitreyi n-a simtit niciodata in timpul acela." )

Nu stim cata realitate si cata fictiune se afla in acest jurnal, dar ideea este cea a obiectivarii subiectivismului; autorul isi studiaza si analizeaza starile sufletesti (in 1976, eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica profesorului Dasgupta, scrie romanul Dragostea nu moare, o replica la romanul lui Mircea Eliade, avandu-i protagonisti pe Mircea Euclid si Amrita, in care unele fapte coincid, iar altele sunt total diferite).

Maitreyi este un roman experimental scris in spiritul epocii. Luciditatea cu care protagonistul isi analizeaza starile sufletesti, pasiunea pentru fata de 16 ani, faptul ca Allan este intelectual amintesc de Stefan Gheorghidiu din romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu. Desigur, deosebirile intre cele doua scrieri sunt mari, Maitreyi este un roman exotic pe tema iubirii, care include sexualitatea (autorul a fost acuzat de "pornografie" si exclus din universitate), adica erosul pur, care nu poate fi, insa, acuzat de trivialitate.


Este o traire panteista a iubirii la modul indian (vezi dragostea Maitreyiei pentru un copac; juramantul acesteia). Romanul camilpetrescian este o autoanaliza a geloziei. Remarcabila este concizia romanului (numai 150 de pagini), precum si tehnicile folosite: replay-ul si stop-cadrul (N. Manolescu).