Mircea Horia Simionescu (n. 1928) apartine Scolii de la Targoviste, alaturi de Radu Petrescu, Costache Olareanu, Tudor Topa, in care provincia geografica, nu neaparat axiologica, este un spatiu propice creatiei. Scriitorul debuteaza in jurul varstei de patruzeci de ani cu "Ingeniosul bine temperat. Dictionar onomastic" (1969).

Celelalte trei parti ale romanului "Ingeniosul bine temperat" sunt "Bibliografia generala" (1971), "Jumatate plus unu" (1976), "Breviarul" (1980), formand o ironica "istorie a calamitatilor", in care jocul intre situatiile imaginare si cele reale este derutant. Dintre celelalte volume ale sale, putem cita "Nesfarsitele primejdii" (1978), "invataturi pentru Delfin" (1979), "Redingota" (1984), "Licitatia" (1985), "Asediul locului comun" (1988), "Paltonul de vara" (1996). Nuvele si povestiri sunt cuprinse in volumele "Dupa 1900 pe la amiaza" (1974), "Faradelegea vaselor comunicante" (1997). in 1997 i s-a acordat premiul "OPERA OMNIA".

Dictionar onomastic
"Ingeniosul bine temperat", cu subtitlurile fiecarui volum mentionate mai sus, face parte din speciile si manierele literare greu incadrabile in tipare prestabilite, relevand, in mai mare masura decat in scrierile altor confrati de generatie, ttfsolutia granitelor epiquliu traditional si insertia unor experiente literare inedite, uneori socante prin efectele ironice si parodice obtinute. Eugen Simion il inscrie in sfera unor "pastise, colaje si fantezii", fiind "un dictionar onomastic fantezist si ironic, cu fise caracterologice si definitii paradoxale care arata un spirit cultivat si un bun observator al comediei umane", iar Nicolae Manolescu vorbeste de un catalog de nume "pe de-a-ntregul fictiv, un fals tratat despre nume", in sensul lui Al. Odobeseu, dar pe alta tema, "descriind, sub bolta numelor, virtuti si vicii, caractere, atitudini si ticuri, insusiri fizice, temperamente si maladii spirituale".


Pe acest fond paradoxal, in care lumea pare sa se reconstruiasca din aglomerarea semnificativa de nume ("Dati-mi un nume si va reconstruiesc viitorul", spune Nicolae Manolescu, identificand mecanismul esential al producerii textului), "Dictionarul onomastic" urmeaza o structura urmuziana a alcatuirii textelor. Astfel, ABDUL este bronzat, exotic si vorbaret, are un nas acvilin si o mustata fioroasa, de fauri. ABDULAH se gaseste cu doua trepte "mai de nepatruns" decat Abdul, ABEL este vanzator de maruntisuri intr-un cartier marginas, Taica Lazar. El are in fata lui o multime de nasturi, fiind un negustor care se desparte cu greutate de fiecare dintre obiectele vandute. Abel este un personaj care pleaca cu toti banii obtinuti din vanzare, AZDRUBANIPAL este un "om vechi", retras in lumea ruinelor. intr-una din plimbarile lui, "o forta cereasca, avand nevoie de arhivar, l-a tras catre ea cu acea pompa aspiratoare din aur cu care se cheama la cer sfintii."

(personajul e un presupus erou al cartii inventate a lui Werner Lotte, "Apeductul si pendulul"). ELIZARIE este un critic literar specializat in roman, refacand, in viziune proprie, scene cunoscute din "Rascoala", observand ca oamenii care intra in conac ultimii au ramas sanatosi pana in momentul in care au fost impuscati de represiune. Unele aprecieri vizeaza parodia critica si insolitul evolutiei unor episoade ale actiunii:

"Bataia cu cutitele in plin drum trebuie retinuta pentru tehnica infruntarii in asemenea ocazii. Tot pentru tehnica este remarcat pasajul in care Nadina se daruie furiei excitate, pe nedezbracate si in deplina parasire a evidentei intereselor etc."



Explicatia la FAUST cuprinde un "citat memorabil"; ", ..de bucurie nu mai este vorba azi.
Ma dau vartejului, placerii dureroase.
indragostitei uri, amaraciunii ce improspateaza," GALIA este o reflectie, un text autoreferential asupra acestui dictionar de onomastica, pentru ca in el se intalnesc "toate variatiile posibile pe marginea numelor".

Atitudinea parodica supralicitata la maximum are drept consecinta lipsa gravitatii si a sublimului, GALILEQ este inceputul unei declinari perfecte. HILGE s-a zamislit dintr-o "cutioara de lemn, pirogravata", urmand o cale uterina aparte, nascandu-se in momentul cand la patefon se auzea o cantoneta napolitana. Nasterea se produsese in timpul in care "unghiu-meu, Zeno, fusese lovit zdravan in ceafa si zacea in nesimtire."


HRIZANTE si HRIZANTE SI ROATA DE MOTOCICLETA contin consideratii asupra unei roti de motocicleta, inventie a lui Zenon, pe care Hrizante incearca sa o prinda, pentru a se sui in atas. intamplarile sunt reluate "frame by frame", incetinite, intr-o incercare de a prinde timpul. Hrizante se poate invarti pentru a prinde roata, in timp ce roata se invarte pentru a scapa de urmaritor, in ideea paradoxala ca omul inventeaza roata, dar si roata inventeaza omul. Cei doi se vor opri in fata unei bariere, intr-o asteptare nesfarsita, el facand cate un pas si jumatate, in timp ce ea se roteste o singura data. IRIMIA este un tip "ingrozitor, cu apucaturi barbare, irascibil, vindicativ"; el intra pe usa si il intreaba pe scriitor de ce i-a spus lui Nicu B, ca ar fi parasit-o pe Harieta si mamei ca si-a parasit serviciul si acum vinde "aparate de radio, in Talcioc".

Irimia se indreapta spre raftul cu filele acestui dosar si desface mapa cu fise chiar la numele sau, apoi se infurie cumplit si ia foile. Sctiitorul este astfel in postura de a nu-si mai putea continua dictionarul cu circa alte 3500 de nume:

"Sa-mi dea inapoi manuscrisul. Sa vie sa-l impac [...] FARA SFARSIT"
"Dictionarul onomastic" asociaza senzatii, parca intr-un flux instantaneu al memoriei, fiecarui nume. Numele EL VIRA este "perfect sanatos", pentru ca persoana cu acest nume calatoreste foarte mult si ajunge in "camerele saracacioase ale studentilor ingeniosi".

Destinul sau seamana cu cel din "In umbra fetelor in floare", de Anton Holban, pentru ca va deveni telefonista pe Calea Victoriei, dand legatura cu Parisul, Geneva si Buenos Aires.
Numele IOACHIM vine in acelasi timp cu cel de Indra, Indrei, Inejiro, Ingrid, luna, "Ioan cu Ioanichie, Ioanid cu Iocasta, Joel cu Iohann, Iolanda cu Iona".

Lumea pare a fi inchisa pentru cei cu numele de Iona si Iolanda, formata dintr-o serie de "dead-end"-uri:

"Bulevardul este insa inchis din toate partile, strazile laturalnice sunt acoperite cu perdele, curtile n-au usa prin spate."

Mintile sunt vii, dar nu sunt capabile sa emita vreo idee pentru a iesi din aceasta lume inchisa. Exasperarea survine din incapacitatea de a vedea dincolo de orizontul inchis in patru parti:

"Mai mult plictisiti decat exasperati se prind de maini, se strang in brate si se saruta."

Lumea se prezinta simplu: cei doi intemeiaza familii, iar progeniturile au drept spatiu de manifestare bulevardul, loc al manifestarii temporale totale, al istoricitatii, pentru ca toate revolutiile au loc in aceste spatii ale targurilor. Bulevardul se aglomereaza cu astfel de revolucionares: "Copiii devin bulevardieri si ei, se invartesc si ei o vreme prin fata ferestrei mele, pana la urma ajung la concluziile parintilor lor."