Mircea Ivanescu (n. 1931). Debuteaza la varsta de 37 de ani cu "Versuri" (1968). Traduce din marea literatura opere ca "Marele Gatsby" (1967), "Absalom!, Absalom!" (1974), "Ulise" (1984). Ciclul "Mopetiana" din "Poesii", volum aparut in 1970, atrage atentia asupra creatiei sale. Personajele lirice sunt fantastice, suprarealiste:

"domnisoara malvida", "bruna rowena", "un doctor cabalu".

Mopete este un individ ciudat, care nu agreeaza pe Jean Paul Sartre, pentru ca are mult prea multa "doxologie" si foloseste gerunziile cu liniuta. O poezie, "mopete si indiferenta", sugereaza imaginea unui univers dominat de flacari:

"dr. cabalu sta la masa cu o zeita, mopete
in spatele lor se consuma intr-o flacara sangerie
ca si parul zeitei - si invidia lui, stravezie
se coboara ca un clopot de sticla peste ei, mici pete."



Mircea Ivanescu creeaza in aceasta poezie, aparuta in volumul "Poeme" (1970), un personaj cu totul original, mopete fiind un individ simbolic, un fel de magician al timpului modern. Numele de "mopete" contureaza o atmosfera baroca, in care personajul isi intemeiaza preocuparile cotidiene:

"mopete s-a instalat intr-o seara comod,
la marginea focului, sa-si citeasca gazeta -
in spatele lui, scara care suia la pod

trosnea cand lumina focului isi infigea egreta pe cate o treapta."

Personajul bizar seamana cu Turnavitu sau Ismail, din prozele urmuziene, avand un comportament inexplicabil:

"mai fosnea si mopete
cand intorcea foaia sa urmareasca ce scrie
despre una alta, din cand in cand isi nota pe mansete
cate o idee, ca sa poata mai tarziu sa o transcrie,
cand avea sa se duca la culcare."


Poezia insereaza in spatiul imaginar atmosCera din western-urile americane, cu eroi nedespartiti de paharul de whisky:

"pe peretele deasupra
patului, alaturi, pe masuta, avea sticla si paharele
(il asteptase in seara aceea pe marele
lui prieten - dar nu venise), asupra
intregei scene era o liniste binefacatoare
nivelul lichidului in sticla scadea cu cate o palma linistitoare."


Poemul pune in scena reprezentatia unei stari launtrice importante, inspiratia pe care o asteapta de multa vreme, amanandu-si si de aceasta data sosirea.
Teme si motive ale poeziei "mopete in atmosfera launtrica"
.  Personajul bizar, urmuzian, care creeaza o atmosfera de salon, in care meditatia si cititul sunt preocupari viabile.
. Starea de contemplatie, asemanatoare cu aceea din pastelurile lui Vasile Alecsandri, in care mopete se incalzeste la puterea calorica a sobei.
.  Starea de asteptare neimplinita, potentata de tovarasia sticlei si a paharelor, atat de asemanatoare cu "Sonetul" lui George Bacovia sau cu "Alcoolurile" lui Baudelaire.