Miron Costin (1633-1691), continuatorul cronicii lui Grigore Ureche, este un carturar de tip renascentist, cu o insemnata cultura, cu lecturi din scrierile antice, din "Iliada" lui Homer si "Eneida" lui Vergiliu.

Este in acelasi timp un istoric lucid, cu o vasta informatie in domeniu, framantat sa nu se piarda in negura anilor faptele insemnate ale neamului, pe care incearca sa le recupereze in scrierile sale cele mai importante, "Letopisetul Tarii Moldovei" si "De neamul moldovenilor".

Fiu al lui Ioan Costin, mare postelnic si hatman in Moldova, devenit nobil polonez cu blazon, Miron Costin isi petrece primii douazeci de ani ai vietii in Polonia, urmand colegiul de la Bar, cu trei clase de gramatica si doua de umanioare in limba latina, si dobandind temeinice cunostinte istorice si lingvistice. Revenit in tara, Miron Costin urca trepte insemnate pe scara sociala si politica: este sluger sub Gheorghe Stefan in 1657, apoi paharnic, parcalab in 1659, mare comis in 1664, mare vornic de Tara de Sus in 1667, sub Ilias Alexandru, si mare vornic in Tara de Jos, in 1669, sub Gheorghe Duca.


In timpul domniei lui Constantin Cantemir, tatal marelui carturar Dimitrie Cantemir, Miron Costin este staroste de Putna, in aceasta dregatorie starpind toti talharii din tinutul respectiv. in 1691, Miron Costin este executat din porunca lui Constantin Cantemir, fiind banuit pe nedrept de complot impotriva domniei, impreuna cu fratele sau Velicico. Dupa executia lui Velicico, un vataf 4t: aprozi este trimis la Barbosi, unde Miron Costin tocmai isi inmormantase sotia. A fost decapitat in apropiere de Roman, in decembrie 1681, la 58 de ani, nereusind sa-l induplece pe calau sa-i permita sa se dezvinovateasca in fata domnitorului. s1q7416su87ngr
Poemul-filozofic "Viata lumii" a fost scris intre 1671 si 1673, avand o tema cunoscuta inca din antichitate, "desertaciunea desertaciunilor si toate sunt desarte" sau fortuna labilis (soarta schimbatoare), foarte raspandita in literatura Evului Mediu. Poemul debuteaza cu ideea vietii ca o ata subtire:

"A lumii cant cu jale cumplita viiata,
Cu griji si primejdii, cum ieste si ata,
Prea subtire si-n scurta vreme traitoare..."

. Versurile de mai sus seamana cu "Psalmii" lui David 39 si 90.


Ca si in "Ecleziastul", Miron
Costin urmareste temperarea pornirii umane spre glorie, atragand atentia asupra instabilitatii norocului. Marile figuri ale trecutului sunt enumerate ca monumente ale trecerii inexorabile a timpului:

"Ubi Plato, ubi Porphirius,
Ubi Tullius aut Vergilius?".

"Viata lumii" are drept concluzie o privire moralista asupra conditiei umane: pentru a fi fericit, omul trebuie sa faca pe pamant numai fapte bune.
"Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron-vodS incoace, de unde este parasit de Ureache vornicul din Tara de Gios" (1675) este principala opera a lui Miron Costin, care ii confera un loc incontestabil in istoria literaturii romane. Dorinta cronicarului ar fi fost, cum spune in "Predoslovie", sa-si inceapa scrierea de la "descalecatul cel dintai", dar vremurile aspre ("aceste cumplite vremuri") il impiedica sa-si implineasca intentiile. Aici el insereaza numai sase "stihuri de descalecatul tarii":


"Neamul Tarai Moldovei de unde traganeaza?
Din tarile Ramului, tot omul sa creadza.
Tratan intaiu, imparatul, supuindu pre dahii
Dragos apoi in moldoveni premenind pe vlahi.
Martor este Troianul, santul in tara noastra
Si Turnul Saverinul, munteni, in tara voastra."

Abia mai tarziu, intre anii 1686-1691, Miron Costin incearca sa completeze spatiul istoric de paisprezece secole ramas necercetat de la cel dintai descalecat, prin scrierea lucrarii "De neamul moldovenilor si din ce tara au iesit stramosii lor", aducand in discutie problema cea mai arzatoare, aceea a originii romanilor. Ideea aparitiei unui veritabil document al romanismului este impusa de lipsa informatiilor istorice din veacurile trecute si de infamantele "adaosaturi", "basne" si "scorneli" introduse in cronica lui Grigore Ureche de impostori de felul lui Simion Dascalul, care trebuie combatuti cu vehementa si in acelasi timp cu argumente, pentru ca "nici ieste saga a scrie ocara veacinica unui neam. Cand ocarasc intr-o zi pe cineva ieste greu a rabda; dara in veaci?".

"De neamul moldovenilor" este, in acelasi timp, si un raspuns la teoriile eronate despre originea romanilor ale unor istorici ca Aeneas Sylvius Piccolomini sau Szamskozy Istvan.
"Letopisetul Tarii Moldovei" acopera saizeci si sase de ani din istoria Moldovei, cuprinzand evenimentele petrecute intre anii 1595 si 1661. Din acestia, cronicarul are o experienta directa, memorialistica, numai pentru perioada 1653 (cand se intoarce in tara din Polonia) si 1661, pentru anii anteriori apeland la izvoare scrise, in special poloneze. in centrul cronicii sale se afla domnia de nouasprezece ani a lui Vasile Lupu, in functie de care se stabilesc si celelalte doua parti ale scrierii: primii treizeci si noua de ani, cuprinzand o succesiune destul de accelerata de domni, si ultimii opt ani, prezentati prin participarea directa la evenimente.
Dintre cronicarii moldoveni, Miron Costin este scriitorul cu gradul cel mai mare de complexitate, prin eruditie, orizont cultural, valoarea si amploarea documentarii, tendinta de integrare a evenimentelor din istoria Moldovei in cele ale istoriei europene, viziunea moralista, uneori polemica si virulenta, asupra destinului uman si al popoarelor, nu in ultimul rand prin rafinamentul stilistic, rezultat din modul in care utilizeaza toate artificiile literare ale epocii.