Modul in care sunt folosite resursele limbii (lexicale, fone­tice, morfologice, sintactice, topice) poate caracteriza un vor­bitor sau o colectivitate (grup); rezulta ca exista doua mari ca­tegorii ale stilului: stilul individual si stilurile functionale.
A.  inca din 1941, in studiul intitulat "Dubla intentie a lim­bajului si problema stilului", Tudor Vianu definea stilul ca fiind "expresia unei individualitati".


Autorul studiului isi intareste opinia reproducand definitia data stilului de renumitul lingvist Vossler: "Stilul este intre­buintarea individuala a limbii".



In termenii studiului mentionat, stilul individual se carac­terizeaza printr-un mare grad de reflexivitate, aflat in raport invers proportional cu tranzitivitatea limbajului.
Folosirea individuala a limbii este marcata de subiectivitate, participarea afectiva a emitatorului dand nastere la trei registre stilistice: neutru, solemn si familiar.

B.   Calitatile generale ale stilului sunt: claritatea, proprie­tatea, corectitudinea, precizia si puritatea.

C.  in limba romana contemporana exista cinci stiluri functionale: beletristic (artistic), stiintific, administrativ (oficial), publicistic si colocvial (familiar).

1. Stilul beletristic (artistic) se foloseste in operele literare si prezinta urmatoarele trasaturi:
.  folosirea termenilor cu sens figurat ca si a acelora care, prin anumite calitati, trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
.  o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor li­terare cat si faptul ca fiecare autor isi are propriul stil;
.  bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali, arhaici, neologisme, termeni de jar­gon sau argou etc);
.  extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a poli­semiei unor termeni;
.  cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
.  relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.

2.  Stilul stiintific se utilizeaza in lucrarile care contin infor­matii asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigatii, cerce­tari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiinti­fice.
Acest stil prezinta urmatoarele caracteristici:

.  folosirea unor notiuni
teorii stiintifice exacte si a unor rationamente riguroase;
.   utilizarea unor neologisme din lexicul propriu fiecarei stiinte;
.    folosirea cuvintelor monosemantice;
.  claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei
frazei), precizie, corectitudine;
.  utilizarea sensului propriu al cuvantului;
.  un grad mare de tranzitivitate;
.  fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular.

3.  Stilul administrativ se utilizeaza in documente oficiale (ce­rere, memoriu, raport, referat, proces-verbal, curriculum vitae), in documente referitoare la activitatea unor institutii sau la re­latiile administrative, politice, juridice etc.
Stilul administrativ prezinta urmatoarele trasaturi:
.  precizia si concizia exprimarii;
.  caracterul neutru al registrului lingvistic;
.  prezenta cliseelor lingvistice (formule si termeni consa­crati care dau claritate si uniformitate exprimarii);
.  lipsa figurilor de stil

4.  Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor des­tinate marelui public si se caracterizeaza prin:
.  bogatie si varietate lexicala;
.  vocabular accesibil unor categorii de cititori de nivel inte­lectual mediu;
.  frecventa redusa a expresiilor
termenilor tehnico-stiinti-fici proprii unui anumit domeniu;
.   utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian;
.   constructii dense, uneori eliptice, adaptate la nevoile comunicarii unui numar cat mai mare de informatii;
.  utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (excla­matii, grafice, interogatii, imagini etc).

5. Stilul colocvial (familiar) se utilizeaza in sfera relatiilor de familie, in viata de zi cu zi si se caracterizeaza prin:
.  un anume grad de afectivitate;
.   folosirea unor formule de adresare, pentru implicarea ascultatorului;
.  utilizarea si a mijloacelor non-verbale;
.  incalcarea normelor si canoanelor limbii literare;
.  prezenta unor termeni regionali sau chiar argotici;
.  folosirea diminutivelor, augmentativelor, substantivelor in vocativ sau a verbelor la imperativ;
.  simplitate, degajare si naturalete.