ANACOLUT. Termenul provine, potrivit "Dictionarului de termeni literari", din fr. anacoluthe, gr. anakolouthon, "intrerupere".

Consta in intreruperea continuitatii sintactice in propozitie sau in fraza. Din punct de vedere gramatical, este considerat o greseala. in poezie poate avea efecte estetice: "Soarele, ce azi e mandru, el il vede trist si ros" (M. Eminescu).

ENUMERATIE. Termenul provine din fr. enumeration, lat. enumeratio, desemnand la inceput un procedeu retoric: inainte de peroratie se afla enumeratia, ca mijloc de convingere a auditoriului. Pentru captarea bunavointei, oratorul trebuie sa enumere cat mai multe aspecte ale subiectului luat in discutie.


Ca figura de stil, consta in enumerarea cat mai multor calitati sau obiecte in exprimarea ideii sau a imaginii artistice, amplificand-o sau nuantand-o, atragand atentia asupra ei:

"Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolul ascult,
Crengile rupandu-le,
Apele-astupandu-le."

(Mihai Eminescu, "Revedere").

GRADATIE. Potrivit "Dictionarului de termeni literari", termenul provine din fr. gradation, lat. gradatio (gradus, "treapta"). Consta in trecerea treptata, in progresie crescatoare (gradatie ascendenta) sau descrescatoare (gradatie descendenta), de la o idee la alta, prin cuvinte si expresii adecvate, cu puternice efecte artistice. Gradatia ascendenta, pana la un punct culminant, se mai numeste si climax: "Calaretii implu campul si roiesc dupa un semn
Si in caii lor salbatici bat cu scarile de lemn;
Pe copite iau in fuga fata negrului pamant,
Lanci scanteie lungi in soare, arcuri se intind in vant;
Si ca nouri de arama si ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecandu-l , vin sageti de pretutindeni..."

(M. Eminescu, "Scrisoarea III"). Gradatia descendenta sau anticlimaxul prezinta efectul invers al acumularii expresive:

"Dintr-un timp si vantul tace;
Satul doarme ca-n mormant -
Totu-i plin de duhul sfant:
Liniste-n vazduh si pace
Pe pamant."

(G. Cosbuc, "Noapte de vara"). x6l1111xd91nmm
INVERSIUNE. Provine din fr. inversion, lat. inversio. Este o figura de stil ce consta in inversarea topicii sau ordinii a doua cuvinte diferite, in scopul obtinerii emfazei, a accentuarii ideii poetice: "Porni luceafarul. Cresteau
in cer a lui aripe..."


(M. Eminescu). Inversiunea din aceste versuri are rolul de a amplifica zborul cosmic intemporal al luceafarului. Faptul ca poetul porneste constructia versului cu verbul de miscare este semnificativ, sugerand smulgerea de pe firmament a luceafarului, efortul unei decizii cu imense implicatii la scara cosmica.

REPETITIE. Termenul provine, potrivit "Dictionarului de termeni literari", din fr. repetition, lat. repetitie Consta in utilizarea de doua sau mai multe ori a aceluiasi grup de sunete, a aceluiasi cuvant, a aceleiasi sintagme sau structuri gramaticale. Repetitia lexicala este cea mai raspandita:

"Mai departe, mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Sufletu-mi nemangaiet
indulcind cu dor de moarte."

(M. Eminescu, "Peste varfuri"). Repetarea unui cuvant sau a unei sintagme in pozitie initiala, realizand relatii de simetrie, se numeste ANAFORA:

"Tot ce-n tarile vecine e smintit si starpitura,
Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natura,
Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,
Toti se scursera aicea si formeaza patriotii" (M. Eminescu). Inversul acesteia este EPIFORA: "Orchestra incepu cu o indignare gratioasa,
Salonul alb visa cu roze albe
Un vals de voaluri albe..."

(G. Bacovia). CHIASMUL (din fr. chiasme, gr. chiasmos, "incrucisare") este o repetitie gramaticala, care consta in incrucisarea unor constructii sau in gruparea simetrica a unor mesaje, o dubla antiteza:

"Tremura lucrand,
Lucra tremurand."

("Monastirea Argesului").

PARALELISMUL SINTACTIC este tot o repetitie din sfera gramaticii:

"Fetisoara lui
Spuma laptelui;
Mustacioara lui
Spicul graului;
Perisorul lui
Pana corbului;
Ochisorii lui
Mura campului!..."

("Miorita"). Repetitiile fonologice sunt figuri de sunet: aliteratia si asonanta.
REFREN. Termenul provine din fr. refrain, dupa lat. refringere, "a rupe"; din punct de vedere literar, el desemneaza cuvantul, versul sau versurile care se repeta, la anumite intervale, pentru a sublinia o anumita idee:

"De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?" (M. Eminescu). Ideea de muzica pe versuri de poezie este foarte veche, regasindu-se in literatura greaca, in ditiramb, in cantecele alternative, contribuind la adancirea ideii poetice. Refrenul se regaseste si in contemporaneitate, dupa marele succes avut in simbolism.