AUTORUL este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu, aparand adeseori, in romanul realist, ca o voce omniprezenta si omnipotenta in text. Autorul se afla in afara textului, are viziunea de ansamblu asupra continutului, concepe mesajul, este un metteur en scene (regizor), alegand modalitatile de a opera cu tehnicile narative, cu naratorul si cu personajele. Personajul este cel care joaca rolul imaginat de autor, participand la evenimente, in timp ce naratorul, ipostaza literara a autorului real, le "inregistreaza", le reda, descrie personaje si spatii narative, explica sensul evenimentelor. Observatia lui se traduce printr-un discurs narativ bine precizat, care il implica prin perspectiva pe care o are asupra evenimentelor.

Camil Petrescu este un partizan declarat al notiunii de roman "autentic", bazat pe scene cat mai veridice, cum ar fi discutia despre filozofie a lui Gheorghidiu cu Ela, pe "substantialitate", pe tehnici proustiene, ale "memoriei involuntare", sau joyciene, ale "fluxului constiintei".



ROMANUL PSIHOLOGIC. in romanul de analiza psihologica, autorul tinde sa absoarba lumea in constiinta lui, dandu-i dimensiuni metafizice. El nu mai este un demiurg al imaginarului, ci descopera fragilitatea si limitarea conditiei umane; autorul are, de asemenea, o perceptie limitata si subiectiva. Acronia presupune inlocuirea cronologiei normale, scriitorul optand pentru folosirea corespondentei, a memoriilor, a autobiografiei, in care sunt preferate faptele banale, in autenticitatea lor neprelucrata artistic.

Tehnicile de creatie ale lui Camil Petrescu sunt a "tricotajului" (se definitiveaza fluxul epic), si a "arhitectului" (se adauga, prin corectura, cinci-sase capitole, care fixe aza "interpretarea psihologica"). Tehnica arhitectului este folosita si de Marcel Proust. Acronia marcheaza discordanta dintre timpul real si modul in care se realizeaza povestirea.