Alegoria moarte-nunta constituie cel mai frumos episod al baladei pastorale "Miorita"; ea a fost inspirata de obiceiul popular ca tinerii care mor "nelumiti" (necasatoriti) sa fie ingropati in costum de mire (mireasa).

In testamentul ciobanului, inlocuirea mortii cu o nunta apare de doua ori: 

O data, cand mioara nazdravana va trebui sa le ascunda adevarul celorlalte oi:

"Iar tu de omor Sa nu le spui lor, Sale spui curat Ca m-am insurat C-o mandra craiasa,

A lumii mireasa;

Ca la nunta mea A cazut o stea; Soarele si luna

 Mi-au tinut cununa

Brazi sipaltinasi 

I-am avut nuntasi, 

Preoti, muntii mari,

Paseri, lautari

Pasarele mii

Si stele faclii".

Versurile vor fi reluate, cu unele modificari, in final, exprimand dorinta ca "maicuta batrana" sa fie protejata, prin inlocuirea realitatii cu viziunea unei nunti feerice.

In ambele fragmente, versul "A cazut o stea" sugereaza moartea (conform conceptiei populare ca fiecare,om isi are steaua lui, care cade atunci cand omul se stinge din viata).

Si tot in ambele episoade, feeria care insoteste intoarcerea omului in Univers, este unica: sub lumina sutelor de "stele-faclii", natura se transfigureaza* dobandind o frumusete sublima; strajuita de neclintirea solemna a muntilor "mari", "nunta" este insotita de armonii muzicale, ca un ritual sacra, ale carui proportii devin cosmice. 

In acest fel, prin moarte, omul se intoarce in Universul vesnic, pentru ca numai astfel se poate pastra sublima lui integritate; de aici, frumusetea desavarsita a cadrului care devine imagine a unui Cosmos rascumparat prin jertfa.

La realizarea alegoriei contribuie mai multe mijloace artistice: astfel, metafora "o mandra craiasa /"A lumii mireasa" desemneaza moartea, transfigurata, aici, intr-o aparitie luminoasa; enumerarea elementelor naturii care iau parte la contopirea dintre omul muritor si vesnicia celesta; personificarile (brazii si paltinii sunt nuntasi, muntii sunt preoti, pasarile - lautarii); imaginile artistice - de o negraita frumusete - contribuie, si ele, la aceasta alegorie unica in literatura noastra.