Basmul Aleodor-imparat a fost cules de Petre Ispirescu de la "un scolar din gimnaziu, sezator in Dusumea, localitate in Bucuresti, la anul 1875", si respecta schema traditionala a acestei creatii populare. incepand cu formula "A fost odata t6j379tn23vcu
ca niciodata", autorul anonim ne dezvaluie mai intai supararea unui imparat ca n-avea si el "ca toti oamenii", un fecior. La batranete insa dorinta! se indeplineste si "dobandi un drag de copilas, de sa-l vezi si sa nu-l mai uiti".
Bucuria este cu atat mai mare, cu cat "baiatul de ce crestea se facea mai istet si mai iscusit".
In ceasul mortii, imparatul isi sfatuieste fiul sa nu vaneze pe mosia lui Jumatate-de-om-calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop, deoarece "cine calca acolo nu scapa nepedepsit".
Dupa moartea imparatului, Aleodor carmuieste intelept tara si respecta sfatul tatalui sau, dar intr-o zi, pe cand se afla la vanatoare, greseste si calca pe taramul "pocitaniei de om".
Acesta ii cere fiului de imparat sa-i aduca pe fata lui Verdes-imparat, daca vrea sa-l ierte pentru ca-i calcase mosia.
Plecat la drum, fiul de imparat intalneste o stiuca, un corb si un taun carora le cruta viata si ii ajuta, primind din partea acestora promisiunea ca il vor ajuta la randul lor atunci cand va avea nevoie. Ajungand la curtea lui Verdes-imparat, Aleodor afla ca, pentru a dobandi fata, trebuie sa depaseasca trei incercari.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |