In cadrul creatiei populare un loc aparte il ocupa, alaturi de doine, de basme, de proverbe si ghicitori, baladele populare, acele creatii epice orale, alcatuite in versuri, cu o actiune simpla si un numar redus de personaje, in care sunt relatate fapte deosebite din trecut, savarsite de personaje cu insusiri iesite din comun si prezentate, de obicei, in antiteza.

Creatia populara Constantin Brancovanul intruneste toate aceste note defini­torii, avand, in primul rand, un autor anonim si figurand, cu aceasta varianta, in colectia de poezii populare a lui Vasile Alecsandri.
Ea este o balada istorica deoarece prezinta un fapt istoric senzational -uciderea domnitorului roman si a celor patru fii ai sai de catre turci, la 15 august 1714.

Ca orice balada, infatiseaza, asadar, un fapt deosebit din trecut, iar sentimentele de admiratie ale autorului anonim fata de domnitorul roman sunt exprimate in mod indirect, prin intermediul actiunii si al comportarii personajelor.

Fiind o balada si, implicit, o opera eroica, autorul anonim relateaza unele intamplari prezentate in mod gradat si se constituie in momente ale subiectului, incepand cu hotararea sultanului de a-l ucide pe Brancoveanu, cu prinderea lui si a fiilor sai (expozitiunea si intriga), si continuand cu crimele in serie al caror autor moral este insusi sultanul (desfasurarea actiunii). Actiunea atinge punctul culmi­nant in momentul in care, nemaiputand indura si interioriza durerea, domnitorul isi manifesta direct intreaga ura fata de turci. Ofensati de curajul voievodului roman, turcii il ucid batjocorindu-l , acest fapt constituind deznodamantul baladei.

Pe langa actiunea simpla, lineara, si numarul personajelor este redus, ca in orice balada populara. Exista astfel doua personaje individuale principale prezentate in antiteza - Constantin Brancoveanul si sultanul turcilor, iar celelalte - feciorii domnitorului si turcii - au doar menirea de a determina desfasurarea actiunii si de a o motiva. Personajele principale au insusiri iesite din comun si sunt prezentate in opozitie.

Astfel, Constantin Brancoveanul uimeste prin taria de caracter, prin demni­tatea sa, prin curajul si credinta nestramutata, fiind capabil sa se s acrifice pe sine si pe fiii sai, decat sa-si tradeze propriile convingeri. In schimb, sultanul este de o rautate diabolica, este un tiran de o cruzime feroce, nu stie ce este mila si omenia.

Sub aspect narativ, se observa ca actiunea este prezentata gradat, ascendent, incepand cu atmosfera calma a curtii domnesti, ca apoi actiunea sa se precipite in momentul prinderii domnitorului si a fiilor sai. Ea creste treptat, culminand cu uciderea ultimului fecior si izbucnirea lui Brancoveanu, ca, apoi, moartea domni­torului sa constituie deznodamantul intamplarii.
Modul de expunere predominant este naratiunea, dar acesteia i se adauga dialogul, menit sa puna in evidenta atitudinea si sentimentele personajelor, fiind cand afectuos si delicat, cand aluziv, ori tensionat, vulcanic, plin de ura si disperare.

Fiind o opera populara, si anume o balada istorica, nu lipsesc modalitatile exprimarii orale concretizate prin prezenta interjectiilor ("alelei", "alei"), a cuvintelor in vocativ ("Talharii, paganii", "feciori de caini" etc), a constructiilor interogative si exclamative ("Turci, lifta rea!", "De-ti cunosti tu pielea ta?") si a diminutivelor ("copilas", "fecioras" etc). Sunt prezente si unele figuri de stil, dar sunt putine la numar: epitete ("fata blonda", "vorbe viclene" etc), metafore de provenienta populara ("caini turbati", "lifta rea") sau comparatii ("Sa va stergeti pre pamant/Cum se sterg norii de vant").
Atat in derularea intamplarilor, cat si in comportarea protagonistilor lipseste elementul fabulos, dar el este inlocuit de elementul senzational, accentul cazand pe acesta si pe trairile personajelor. Acestea sunt putine la numar si prezentate in antiteza, apartenenta intamplarilor la trecut, caracterul epic al operei, prezenta nara­torului si a actiunii constituite in subiect literar, precum si existenta unor elemente de comunicare orala sunt trasaturi specifice baladei populare pe care le ilustreaza cu prisosinta si opera literara Constantin Brancovanul.