Etimologia cuvantului este multipla, de la fr. baroque, dar avand corespondente si cu portughezul barroco, spaniolul barrueco, ("perla neregulata"), it. baroeco. Termenul de baroc este asociat cu notiunea de "bizar, extraordinar, extravagant".

Pana Ia sfarsitul secolului al XlX-lea, termenul desemna grotescul, bufoneria Se vorbeste de un stil baroc, de un gust baroc (gout baroque), de o terasa baroca (terrasse baroque). Termenul baroc nu priveste o epoca anume, fiind intalnit si pe vremea regelui Manuel al Spaniei, in acelasi timp cand Neagoe Basarab scria "invataturile" sale catre Theodosie, si in secolul al XVII-lea, pe vremea marilor cronicari, si mult mai tarziu, in numeroase opere literare.

Fr. Milizia foloseste termenul baroc in "Dizionario delle belle arte del disegno", referindu-se la arta. J. Buckhardt denumeste cu adjectivul "baroc" arta decadenta a Renasterii tarzii. Woffiin, in 1888, in "Renaissance und Barock", semnaleaza decadenta arhitecturii Renasterii. Tot el stabileste patru categorii de opozitie specifice barocului: inchis-deschis, linear-pictural, clar-obscur, plan-profund.

Barocul poate fi clasificat in perioade de evolutie: Adrian Marino, in "Dictionar de idei literare", il citeaza pe Hatzfeld, care identifica manierismul, prima faza a barocului, in anii 1530-1570 (Italia), 1570-1600 (Spania), 1590-1640 (Franta); barocul propriu-zis, 1570-1600,