Personajele literare, purtatoare ale mesajului scriitorului si proiectii ale imagi­natiei acestuia pornind de la elemente de realitate, se clasifica dupa o diversitate de criterii, printre care si cel al semnificatiei morale.

Din acest punct de vedere, personajele sunt pozitive si negative, iar aceasta clasificare este aparenta mai ales in operele populare (in basme si in balade) deoarece, aici, personajele se grupeaza in forte ale binelui si ale raului sau reprezinta anumite categorii sociale opuse. Aceste personaje exponentiale sunt prezentate intr-o antiteza structurata tocmai pe antimonia bine - rau, pozitiv - negativ.
Astfel, in basmul popular Praslea-cel-Voinic si merele de aur exista personaje negative care apartin atat lumii reale, cat si celei fabuloase aflate pe taramul celalalt.

Fratii lui Praslea sunt personaje ale lumii realului si intrunesc insusiri nega­tive. Desi mai mari decat acesta, ei sunt incapabili sa-l prinda pe hotul merelor de aur. Lipsiti de inteligenta si abilitate, nu gasesc mijloacele cele mai potrivite pen­tru a ramane treji, atat timp cat pazesc merii din gradina imparateasca.
Reusita fratelui lor mai mic ii deranjeaza, ii face invidiosi, iar atunci cand acesta vrea sa revina pe taramul imparatiei, in gandul lor incolteste ideea razbunarii si dorinta de a-l pierde pentru a-si insusi tot ceea ce Praslea salvase de la zmei.

Lacomia lor este asa de mare, incat incearca in mod marsav uciderea fratelui lor, dar acesta scapa, dovedindu-si inca o data istetimea. Asadar, ei nu se dau inapoi nici de la crima pentru a-si satisface pofta de inavutire. Lipsiti de orice scrupule, mincinosi si dezumanizati de o lacomie devastatoare isi aroga, in fata imparatului, meritul de a fi salvatorii celor trei fete. In realitate, ei sunt niste lasi, deoarece nu coboara in prapastie, pe taramul celalalt, si nu cunosc ce inseamna recunostinta, din moment ce, in loc sa-i multumeasca fratelui lor pentru faptele de vitejie savarsite, hotarasc sa-l piarda; in final insa vor primi pedeapsa divina pentru faptele lor marsave.

Toate aceste insusiri ii plaseaza pe cei doi frati in categoria personajelor ne­gative care intruchipeaza fortele raului, prezentate in antiteza cu personajele pozi­tive, reprezentante ale fortelor binelui. De fapt, antiteza dintre aceste categorii este procedeul principal de caracterizare indirecta a celor doi frati. Tot indirect, dar prin intermediul faptelor, autorul anonim insista asupra insusirilor acestora, puse in evi­denta si de relatia lor cu celelalte personaje ale basmului (cu Praslea, cu imparatul etc).

Prin modul de prezentare a celor doi frati, prin insusirile pe care le reliefeaza, autorul anonim isi dezvaluie totodata dezaprobarea fata de faptele lor si dispretul pentru comportarea lor josnica. Astfel, el pune si mai mult in evidenta insusirile lui Praslea opus din toate punctele de vedere fratilor sai.