DESCRIEREA si NARATIUNEA sunt doua modalitati predilecte ale genului epic, mijloace si de caracterizare directa a personajului, realizata aici indeosebi prin descriere: Aglae este o "doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza".

Buzele subtiri semnifica aviditatea de a pune stapanire pe ceilalti, lipsa de mila, o cruzime incipienta. Personajul este supus unei decrepitudini progresive, obrajul ii este brazdat, "ochii bulbucati" si nasul acvilin sugereaza acuitatea vizuala a unui animal de prada, a acvilei, de exemplu.


Ca urmare, personajul se comporta dupa cum ii este "construita" si infatisarea: mediul sau de actiune este spatiul inchis, casa lui Costache, scopurile propuse fiind dobandirea averii acestuia si a unei ascendente sociale minore. in textul de fata, dupa cum se observa, predomina descrierea.

EPILOGUL desemneaza partea finala a unui roman sau a unei opere literare apartinand genului epic.


Prin el se stabileste destinul final al personajelor. Romanul "Enigma Otiliei", numit in intentia scriitorului si "Parintii Otiliei", este o scriere ciclica, pornind dintr-un loc pentru a se opri exact in punctul de plecare, in strada Antim, insa pe o alta bucla temporala. Stanica Ratiu se va desparti de Olimpia, va deveni un om de mare influenta, se va casatori cu Georgeta, pentru a ajunge in "high-life", Pascalopol se va casatori cu Otilia, dar, om de un bun gust si de buna credinta, ii va reda libertatea, Felix isi implineste cariera, devenind medic "de succes", iar amintirea strazii, unde odinioara mos Costache Giurgiuveanu ii spunea ezitant "Aici nu lo-locuieste nimeniV, acum parasita, dupa tragerea cortinei, ii revine obsedant in minte.