DEZNODAMANT. Termenul este calchiat dupa fr. denouement, insemnand "dezlegare de nod".

Intriga, action plot, se desavarseste, totul ajunge la un sfarsit. Deznodamantul poate fi fericit, brusc, absurd, ciudat, neasteptat, previzibil (mai ales in cazul spatiilor literare realiste, unde coordonatele sunt bine cunoscute, uniliniare). Happy-end-ul este un deznodamant provenit din conceptele triumfaliste ale "uzinei de visuri" a Hollywoodului, dupa care situatiile de viata se termina intotdeauna bine. Deznodamantul poate fi natural, atunci cand este in logica normala a piesei, si artificial, cand intervine deus ex machina.

Deznodamantul provine in romanul "Padurea spanzuratilor" din infrangerea fortei opuse care l-ar fi determinat pe Apostol sa asculte glasul "datoriei militare", nu pe cel al "datoriei patriotice".


Pentru ca armata in care lupta, guvernata de legi rigide, nu este aceea in care trebuia sa se afle, el este pus in situatia de a lupta cu fratii de sange.


Ca urmare, o data ce este infranta forta oprimatoare, generatoare de ordine falsa, Apostol castiga lupta interioara, desi el va muri in plan real. Lupta lui, simbolica, inseamna infrangerea lumii ostile, oprimatoare, ce determinase robia trecatoare a poporului roman.