|
1. Basmul este construit pe trei teme majore: frumusetea impovaratoare, drumul eroului si zmeul indragostit.
2. Iubirea omeneasca ajunge in eternitate, dar durata ei este in mod fatal limitata.
3. Amintirile au forta distructiva pentru ca opresc fiinta din evolutia ei fireasca.
Tema
Iubirea este un dat al efemeritatii prin care fiinta trecatoare se poate inalta vremelnic, se poate ridica din conditia ei limitata.
Subiectul
Un imparat isi inchide fiica intr-un castel din Valea Galbena deoarece vrea s-o fereasca de ochii oamenilor, insa un print afla de frumusetea fetei si porneste in cautarea ei, cu ajutorul Sfintei Miercuri, a Sfintei Vineri si a Sfintei Duminici. El are de trecut tot felul de obstacole, cum ar fi Valea-Amintirii sau Valea-Dez-nadejdii - spatii care ii pot inocula sentimente de neinfrant.
Intre timp, un zmeu zareste chipul fetei la fereastra castelului si, fermecat de frumusetea ei, se transforma in vant, apoi in stea, patrunde in castel si ia infatisarea unui tanar luminos. ii marturiseste fetei iubirea lui si ii propune s-o duca in lumina vesnica din vecinatatea soarelui. Pentru ca nu primeste un raspuns afirmativ, zmeul revine transformat in ploaie, apoi in tanar fermecator si ii vorbeste fetei despre o viata minunata, pe fundul oceanului. in cele din urma, fata de imparat ii cere sa renunte la puterile sale, sa devina om, pentru ca numai astfel ea ii va darui dragostea.
Cat timp zmeul urca spre scaunul lui Dumnezeu, printul cel viteaz, ajutat de Sfanta Duminica, o elibereaza pe fata din castel si pleaca impreuna, asezati pe spatele unei pasari. Zmeul, intristat de necredinta fetei, o amageste sa coboare de pe pasare, oferindu-i o bijuterie, apoi o ucide.
Printul moare de tristete in Valea-Amintirii.
Comentariul
Basmul Fata in gradina de aur intereseaza, in primul rand, pentru ca reprezinta sursa de inspiratie a poemului Luceafarul, de Mihai Eminescu. Desi poetul l-a citit intr-o traducere germana, in esenta, basmul are aceeasi schema narativa ca si aceasta varianta data de G. Calinescu.
Povestea pare sa propuna o viziune a lumilor macinate de timp si tinute sub opresiunea limitelor; exista aici un univers intreg de vai in care existenta se deruleaza greu, obstructionata de reguli si evenimente teribile. in general, valea reprezinta in mentalitatile folclorice un pasaj catre alta ordine ori un loc de popas, prin valentele ei catabasice. Orice coborare include sensurile caderii din normalitate, adica o situatie de criza, de letargie, de pierdere a contactului cu viata de pana atunci. Valea este drumul care coboara. Or, in basmul acesta, fata de imparat, inchisa in Valea Galbena, este exclusa din lume, izolata si tinuta intr-un spatiu intermediar, intre printul care a pornit spre ea si zmeul care o zareste din inaltul cerului.
Simbolismul Vaii Galbene se leaga vag de sensurile unei lumi spiritualizate, caci aici se ajunge doar dupa trecerea tuturor probelor sau intr-o conditie speciala, cum este aceea a zmeului, care este un duh capabil sa ia orice infatisare.
Metamorfozele zmeului se pastreaza in ordine stihiala; el se transforma in vant si in ploaie pentru a patrunde in castelul fetei, dar acolo ia infatisarea unui tanar cuceritor. Cele doua intruziuni sunt asociate cu lumina si apa ca elemente supreme, invocate de zmeu. Dar, pentru fiinta omeneasca, lumina este de nesuportat, iar apa oceanului ii da acesteia fiorii mortii. Fata de imparat se comporta ca o fiinta rezonabila, care isi cunoaste masura, si ii cere zmeului sa devina ca toti oamenii ca sa-l poata imbratisa fara a se teme. De aceea este uimitor si dezolant ca mai tarziu isi uita legamantul facut. De asemenea, atitudinea de fiinta nesabuita contribuie in buna masura la sfarsitul ei fara slava, cand se lasa atrasa de bratara pe care zmeul i-o arunca.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |