IMPRECATIE. Termenul provine din fr. imprecation, lat. imprecatio, "blestem".


Este la origine o practica magica de invocare a unor fapturi malefice supranaturale pentru pedepsirea cuiva care a incalcat promisiunile sau relatiile normale din comunitate. Poetii romantici preiau din folclor tehnica literara a imprecatiei si o transforma in figura de stil foarte expresiva, uneori de o virulenta excesiva. Imprecatii memorabile scriu Dimitrie Bolintineanu, in "Mihnea si Baba", Vasile Alecsandri, in "Baba Cloanta", si Tudor Arghezi, in "Blesteme".


INTEROGATIE RETORICA. Provine din fr. interrogation, lat. interogatio, "intrebare".

E o figura de stil ce consta in una sau mai multe intrebari adresate unui auditoriu de la care de altfel nu se asteapta raspuns. Interogatia are rolul de a transpune poetic sentimentele puternice, pasiunile, dar mai ales indignarea, revolta:

"Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!
I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!..."

(M. Eminescu). in retorica, interogatia are. rolul de a mentine treaza atentia auditoriului.

INVECTIVA. Figura de stil care exprima o atitudine violenta sau injurioasa fata de o persoana sau un grup de persoane, intr-un limbaj exclamativ, imperativ sau retoric.

Este folosita de Mihai Eminescu in "Scrisoarea III": "Prea v-ati aratat arama, sfasiind aceasta tara,

Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti - niste misei!".

Procedeul este preluat in secolul XX de gruparile avangardiste, pentru a insurmonta, prin programele lor, arta burgheza, considerata invechita. Apar chiar opere literare pe aceasta tema, de pilda "Poemul invectiva", de Geo Bogza.

INVOCATIE. Termenul provine, potrivit "Dictionarului de termeni literari", din fr. invo-cation, lat. invocatio, "chemare, ruga".

Reprezinta cererea de sprijin adresata de poet unei divinitati sau, cel mai adesea, muzei:

"O, vino iar! Cuvinte dulci inspira-mi!
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei ma lasa a petrece
Si canturi noua smulge-mi tu din lira-mi!" (Eminescu, "Sunt ani la mijloc"). Invocatia exista la J. Milton, in "Paradisul pierdut", sau in "Ierusalimul eliberat" de T. Tasso, in "Messiada", de F. G. Klopstock. Sensul hieratic sau magic dispare cand invocatia este parodica, precum in "Tiganiada" lui Ion Budai-Deleanu. Invocatia este retorica atunci cand e adresata, sub forma de intrebare, a carei nuanta se pierde pe parcurs, unui personaj real sau imaginar:

"Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei,
Sa-i imparti in doua cete, in smintiti si in misei,
Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!" ("Scrisoarea III").