ILUMINISM. Termenul provine, potrivit "Dictionarului de termeni literari", din it. illuminismo si denumeste o miscare ideologica si cultural-literara ce cuprinde Europa si America in secolele al XVIII-lea si al XlX-lea. Are caracter antifeudal si antireligios, punand pe primul plan ratiunea, stiinta si umanismul, urmarind impunerea unei noi ordini sociale si spirituale. Secolul al XVIII-lea devine astfel, in Europa, "secolul luminilor", miscarea ideologica si culturala propunandu-si luminarea poporului, afirmarea drepturilor omului, reformele sociale prin care sa se obtina un nou model de societate.

Din punct de vedere cronologic, iluminismul corespunde cu perioada marilor miscari sociale din Europa, avand ca punct de pornire Revolutia de la 1789 din Franta, care afirma spiritul de libertate si de egalitate intre fiintele umane, teoretizat mai intai in lucrari ale filozofilor francezi. Pe continentul american, iluminismului ii corespunde Declaratia de Independenta a Statelor Unite ale Americii de la 4 iulie 1774, redactata de Thomas Jefferson. Reprezentanti ai curentului sunt Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Fenelon, Helvetius, Diderot, D Alembert - in Franta, Kant, Lessing, Schiller, Herder, Goethe - in Germania, Franklin, Jefferson - in Statele Unite ale Americii, Pestalozzi - in Elvetia, Lomonosov, Fediakovski - in Rusia, Dimitrie Cantemir - in Tarile Romane.

Lucrarea de referinta la care participa iluministii francezi este "Marea Enciclopedie", important monument de istorie, arta, stiinta, medicina. "Istoria lui Telemah", de Fenelon, este didactic-moralizatoare, "Candide" a lui Voltaire distruge imaginea unei lumi considerate perfecta, bazata pe monadele leibniziene. "Lettre a d Alembert" a lui Rousseau cauta cauzele lenei civilizatiei feudale, aristocratice, iar "Contractul social" exprima sperantele pe care filozoful si le pune in realizarea unui om dotat cu un spirit patrunzator si in innoirea contractului semnat de toti, lucru posibil prin revolutie.

Iluminismul patruns la noi prin filiera austriaco-italiana este reprezentat prin Scoala Ardeleana, din care fac parte Ion Budai-Deleanu, Gheorghe Sincai, Samuil Micu-Klein, Petru Maior, Ioan Molnar-Piuariu. Ideea ce se desprinde din lucrarile celor mentionati este aceea de romanitate a limbii romane, chiar daca sunt multe exagerari latiniste. in Tara Romaneasca si in Moldova filiera iluminista este cea italo-franceza, avandu-i ca reprezentanti in Muntenia pe boierii luminati Iordache si Dinicu Golescu, pe Iancu Vacarescu si Ion Campineanu, pe Gheorghe Asachi in Moldova, a caror activitate patriotica si culturala este continuata de generatia de scriitori si oameni politici de la 1848.

EPOPEE. Termenul vine din fr. epopee, gr. epopoia. Se defineste, potrivit "Dictionarului de termeni literari", ca naratiune in versuri a unor fapte eroice intamplate in imprejurari miraculoase. Epopeea este una dintre cele mai vechi specii literare, oferind o viziune larga, totala, epopeica asupra lumii la care se refera. Sunt bine cunoscute epopeile antice, "Iliada" si "Odiseea" de Homer, la greci, "Eneida", de Vergiliu, la romani, "Epopeea lui Ghilgames", la sumerieni, "Eddele" si "Cantecul Nibelungilor", la vechii germani, epopeile indiene "Ramayana" si "Mahabharata".




In epoca moderna, epopeea este inlocuita de roman, ca specie literara capabila sa creeze viziunea complexa asupra realitatii, dar epopei au fost create de scriitori renumiti pana in secolul al XlX-lea: "Ierusalimul eliberat", de Torquato Tasso, "Orlando furioso", de Ariosto, "Henriada", de Voltaire, "Lusiadele", de Camaens", "Tiganiada", de Ion Budai-Deleanu. in plin romantism, se manifesta inca inclinatie catre epopee: Victor Hugo scrie "Legenda secolelor", Leconte de Lisle "Poeme barbare", Ion Heliade-Radulescu "Michaida".

in "Memento mori", prin episodul dacic, Mihai Eminescu incearca sa constituie o epopee nationala.