Denumirea de nuvela provine din fr. nouvelle, it. nouvella ("povestire", "nuvela", "noutate" si din lat. novella ("lucru nou, noutate").

Este o specie a genului epic cult in proza, situandu-se ca dimensiuni intre schita si roman - celelalte doua specii epice in proza. Mai mare ca intindere decat schita si mai mica decat romanul, are un singur Gr narativ, dar actiunea este mai ampla, com-plicandu-se progresiv. intamplarile infatisate sunt inedite, surprinzatoare, iar relatarea lor se caracterizeaza printr-o mare obiectivitate, deoarece scriitorul intervine relativ putin prin consideratii personale, iar participarea afectiva este redusa, sentimentele fiind exprimate indirect, prin relatarea intamplarilor si prin mijlocirea personajelor.

De aceea, exceptand nuvelele fantastice, aceasta specie literara se caracterizeaza printr-o mare verosimilitate, comparativ, de pilda, cu povestirea.

Nuvela are mai multe personaje decat schita, dar sunt relativ putine, comparandu-le cu cele din roman. Aceste personaje sunt insa complex caracterizate, deoarece se acorda atentie mai mare personajelor decat actiunii. Actiunea este concentrata de obicei in jurul unui personaj principal, intriga este riguros construita, iar conflictul este si el concentrat si tinde direct spre o concluzie. i8f615ip73yde
Concluzionand asupra tuturor acestor aspecte mentionate, nuvela poate fi definita ca o opera epica culta in proza, mai intinsa decat schita cu un singur fir narativ, cu un conflict concentrat si cu o actiune mai complicata decat a schitei la care participa mai multe personaje prezentate in mediul lor de viata, accentul cazand asupra caracterelor acestora, nu pe actiune.

Dupa curentul literar caruia ii apartin autorii lor, nuvelele sunt romantice, realiste, naturaliste etc, iar dupa aspectele infatisate sunt istorice, filozofice, de moravuri, fantastice, umoristice si psihologice.

Nuvela, ca specie literara, apare in secolul al XHI-lea, in literatura italiana, prin colectia de nuvele anonime intitulata II novellino sau Centp novelle antiche.

Termenul cu sensul de "povestire scurta" a fost folosit si s-a impus pentru prima data in Renasterea italiana prin Decameronul lui Boccacio. Aceasta scriere a fost urmata de cele ale unor scriitori ca F. Sacchetti si M. Bandello, Margueritte de Navarre (in Franta) si Cervantes (in Spania).
Nuvela cunoaste, tot in literatura universala, un avant deosebit in secolul al XlX-lea, in toate curentele literare, prin scriitori ca E.T.A. Hoffmann, A.E. Poe, P. Merimee, G. de Maupassant, A. Cehov etc. si in secolul al XX-lea, prin Thomas Mann, Luigi Pirandello, Ernest Hemingway s.a.

In literatura romana creatorul nuvelei este Costache Negruzzi, urmat de Alexandru Odobescu, Minai Eminescu, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Barbu-Stefanescu Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction,- Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Gib Mihaescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Fanus Neagu, Stefan Banulescu s.a.