"O poveste stranie" reitereaza paradoxul lumilor paralele, cu legi inca necunoscut» si intamplari care ies din cadrul normalului, un reflex indepartat al scrierilor romanticilor francezi, Gustave Le Rouge sau Guy de Maupassant. Lumea este perceputa in mai multe "file" paralele, intersectate, fara capacitatea de a se suprapune perfect, pentru a nu crea confuzii in existenta personajelor. intamplarile sunt inspirate, de altfel, din cazuri ale lumii reale. intr-un fel, lumea descrisa de O. Henry este similara cu cea a lui Ouspenski, cu deosebirea ca "lumea plata" de aici este investigata in dimensiunea temporala, cunoscuta, nu in cea spatiala. intamplarile stranii par simple, avand insa de la inceput o proiectie in fabulos: personajul initial, tatal unei familii de trei persoane (numarate insa din mai multe unghiuri de vedere, incat se pare ca sunt sase), pleaca dupa un leac pentru fetita lui bolnava, fara a se mai intoarce curand:

"Si dus a fost".

Revenirea se face dupa o intreaga "bucla" temporala, atunci cand sotul fetei sale vrea sa plece, la randul lui, in oras, pentru a gasi copilului un medicament. Medicamentul este adus insa de bunicul fetitei bolnave, intr-o ciudata permutabilitate a personajelor.

"O poveste stranie" edifica un plan complicat al actiunilor temporale, pentru ca din schema tinde sa iasa mereu un personaj, capul familiei. Actiunea se petrece in Austin, in familia Smothers, alcatuita, sub semnul paradoxului, "din John Smothers, sotia lui, el insusi, fiica lor mica in varsta de cinci ani, si parintii ei, deci sase membri", fiind insa "in realitate trei cu totii".


Disparitia lui John Smothers pare sa se inscrie in sfera banalitatii: se duce in oras sa cumpere un medicament si nu se mai intoarce. Dupa disparitia sotului, "abia dupa trei luni", femeia se va remarita si se va muta la San Antonio, totul desfasurandu-se in continuare dupa acelasi tipic: ramasa in casa parinteasca, fetita s-a maritat, a avut la randul ei o fetita de cinci ani, care s-a imbolnavit in aceeasi zi in care disparuse tatal. Sotul ei, numit John Smith, vrea sa plece in oras dupa un medicament, dar este convins sa nu plece, pentru ca s-ar putea sa se repete acelasi fenomen, al relativizarii timpului. Exact in acel moment apare bunicul, cu o lotiune din care bea fetita si se insanatoseste pe loc. Finalul este la fel de ciudat:

"Fetita se insanatosi pe data. - Am intarziat, spuse John Smothers, pentru ca am asteptat tramvaiul."

La fel ca in nuvela lui Mircea Eliade, "La tiganci", tramvaiul este un mijloc de transport fantastic, capabil sa provoace efecte de dereglare a curgerii "stream"-urilor temporale.