In "Logica povestirii" (1981), Claude Bremond arata ca asupra povestirii au existat mai multe teorii. Una care a facut epoca este a lui V. I. Propp, dupa care povestirea este formata din mai multe secvente narative, ce urmeaza anumite secventialitati: plecare -calatorie - pericol - protejare - pericol inlaturat - sosire. Forma organica a povestirilor se bazeaza pe situatii, mobiluri intelese de intreaga omenire.

O povestire tine seama de inteligibilitatea generala, iar fiecarui personaj i se poate atribui un rol narativ. intr-o prima dihotomie se poate vorbi de pacienti, cei care sufera actiunea, si de agenti, cei care determina mersul actiunii. Pacientul poate primi informatii, poate avea satisfactii si insatisfactii, sperante sau temeri. Situatia pacientului se poate ameliora sau degrada. Pacientul poate fi beneficiar, victima sau poate fi influentat. Agentul, cel care determina actiunea, poate fi voluntar sau involuntar. Exista de asemenea un agent care a reusit si un agent care nu a reusit. Agentul involuntar poate fi definit, prin raportul intre actiunea voluntara a carei consecinta este actiunea si actiunea voluntara intreprinsa. in grupa influentatorilor, pot fi inclusi informatorul, tainuitorul, seducatorul, intimidatorul, obli­gatorul si interdictorul, sfatuitorul si sfatuitorul inhibitor, amelioratorul si degradatorul. Pot fi amintiti si retribuitorul pedepsitor si rasplatitor, beneficiarul de merit si victima vinovatiei. Pacientul poate fi supus unui proces de modificare sau de conservare.

El poate fi mentinut in starea sa initiala, din lipsa finalizarii actiunii alteratoare sau ca urmare a lipsei procesului modificator, in "Frumoasa din padurea adormita", personajul feminin este conservat intr-un mod fatal: ea este scoasa din starea de conservare ca urmare a actiunii unui agent modificator. Pacientul poate fi lipsit de informatia necesara asupra starii lui. Aceasta stare se poate modifica prin faptul ca apare un agent modificator, voluntar sau involuntar, sau fara interventia unui agent modificator determinat. Pacientul poate fi afectat de un proces care sa-i conserve starea initiala, fara interventia unui agent conservator determinat sau prin interventia unui agent conservator voluntar sau involuntar. Pacientul poate fi supus unui proces de tainuire a starii sale: in acest caz sufera procesul lipsei de informare. in caz contrar poate fi afectat de informarea decisa asupra lui. Pacientul afectat de un proces A poate fi supus unui proces de distragere, care sa-i elimine efectul de modificare. Sau poate sa constientizeze acest proces de modificare.


Un caz foarte sugestiv este o povestire din "O mie si una de nopti", in care Abdul-Hassan este adus in palatul califului Harun Al-Rasid si Scut sa se creada el insusi calif. El chiar este convins, apoi este adormit cu un nou somnifer si adus la realitate brusc, la casa de nebuni.

Influentele pot avea mobiluri hedonice, etice si pragmatice; din randul influentelor incitatoare, corespunzatoare celor trei categorii, se poate vorbi de seducere, obligatie, sfat, iar din randul celor inhibitoare, putem aduce in discutie intimidarea, interdictia si sfatul inhibitor. Beneficiarul unei stari poate fi protejat de un agent protector. Victima virtuala poate fi suferi actiunea finalizata, daca el sufera o inhibitie sau daca starea sa este degradata. inainte de a incepe actiunea, agentul poate sa o refuze sau sa o accepte. La fel, el poate fi influentat sa nu o duca la bun sfarsit. in "Povestea lui Ghanem" din "O mie si una de nopti", Zobeida pune la cale rapirea favoritei califului, Kuat Al-Kubub, cand Harun Al-Rasid pleaca la razboi. Apoi se teme ca sotul ei se va mania. Califul apare ca agent virtual al unei actiuni punitive; el nu trebuie informat de crima ce se pune la cale, de aceea este lipsit de informatie cu privire la aceasta insarcinare. Zobeida cauta o cale de a-si tainui crima, de aceea califul devine un pacient virtual al unei proces de tainuire, menit sa-l pastreze in nestiinta. Zobeida sapa un mormant pentru femeia moarta, iar califul intra in starea de pacient al unei situatii de tainuire. Dar el nu este deloc convins de moartea favoritei si sapa mormantul, unde nu gaseste pe nimeni. Kuat Al-Kulub nu murise si trimite o scrisoare pentru a-i arata ce se intamplase. Califul dobandeste rolul de agent justitiar virtual, dar el devine gelos pe Ghanem, gazda favoritei. De aceea, gestul neomenesc al Zobeidei este uitat, iar gelozia devine un agent de combatere al unui proces de insarcinare virtuala. Zobeida. este pedepsita, pentru ca Harun se va casatori cu Fetnah, sora lui Ghanem; califul devine in acest mod pacient efectiv al procesului de revelare finalizata.