SONET. Termenul provine, potrivit "Dictionarului de termeni literari", din fr. sonnet, it. sonetto, "ton mic, sunet" (cf. lat. sortare, "a suna"). Sonetul este o poezie cu forma fixa, de paisprezece versuri, impartite in patru strofe: doua catrene si doua tertine, fiecare vers avand 11 silabe (endecasilab),
c1e654ce51yox cel mai adesea in romana, spaniola, italiana, si zece silabe in engleza. Rima sonetului clasic este imbratisata la catrene. in sonet exista regula ca nici unul dintre cuvinte sa nu se repete, exceptand prepozitiile, conjunctiile si verbele auxiliare. Sonetul apare pentru prima data la curtea regelui Frederic al II-lea al Siciliei, el insusi poet, in secolul al XHI-lea. Exista si in folclorul sicilian inca din secolele X-XI, dezvoltandu-se sub influenta culturii arabe. Un pas mai departe in dezvoltarea sonetului il constituie celebra scoala siciliana: Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Ariosto, Tasso, Carducci. in Franta exceleaza Theophile Gautier si Leconte de Lisle. in Anglia creatori de sonet sunt Thomas Wyatt, E. Spenser, Shakespeare, Milton, Keats, in Spania Cervantes si Gongora. La Petrarca, sonetul era alcatuit dintr-un octet si o sextina. Sonetul retrogradus are fiecare vers cu un inteles unitar, putand fi citit si de jos in sus. Sonetul inversat, a rebours, are tertinele inaintea catrenelor.