y9d933yh17qyn



Schita, al carei nume provine de la a schita, it. schizzare, este o specie a genului epic si de aceea are elementele unei opere epice: narator, actiune, personaje, caci sentimentele si atitudinea scriitorului sunt exprimate indirect prin intermediul acestora.
Aceste elemente sunt prezente si la celelalte specii literare epice culte in proza (nuvela, povestirea, romanul), dar ele au trasaturi specifice in functie de specia in care se intalnesc. Astfel, actiunea schitei este simpla, limitandu-se la un singur episod, la un singur moment semnificativ din viata, din realitate. intamplator, se structureaza in momente ale subiectului, dar intriga se caracterizeaza, ca si intreaga actiune, prin simplitate. 
Cadrul epic (spatiul actiunii), este restrans, iar actiunea, care se desfasoara intr-un ritm viu, este lipsita de amanunte, insistandu-se pe ceea ce este semnificativ. Din acest punct de vedere al capacitatii de reprezentare schita este echivalenta cu o scena dintr-un act al unei opere dramatice.
Datorita dimensiunilor sale reduse, schita ii solicita scriitorului o mare putere de observatie si de selectare din realitate a unor aspecte specifice pentru ilustrarea temei alese si, totodata, modul de expunere predominant este naratiunea, notatiile descriptive fiind sumare.

Numarul personajelor este redus, limitandu-se la unul sau cateva, aflate intr-o stransa relatie si prezentate intr-un moment semnificativ din viata lor.

Prin faptele relatate sau direct, autorul le reliefeaza doar insusirile dominante, portretele lor fizice si morale fiind conturate fara reliefarea complexitatii caracterului lor. De aceea, schita se defineste ca o opera epica in proza, de mica intindere in care se infatiseaza un singur moment semnificativ din viata unuia sau a catorva personaje, punandu-se accent pe actiune.
Naratiunea se realizeaza la persoana a treia sau la persoana intai, in functie de narator, care poate fi autorul sau unul dintre personaje. Indiferent de narator, in schite inventia artistica se reduce la foarte putin pentru ca ele infatiseaza mici scene ale vietii cotidiene si de aceea gradul de subiectivitate este mai redus.
De aceea, schita se afirma in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, o data cu proza de observatie realista, in care elementele concrete ale vietii sociale ocupa un loc important.
In literatura universala sunt cunoscuti ca autori de schite Mark Twain, Cehov, Maupassant, Alphonse Daudet s.a.
In literatura romana au scris schite I. L. Caragiale (schite comice), I. Al. Bratescu-Voinesti, Emil Garleanu, I. A. Bassarabescu, Gh. Braescu s.a.