Opera literara a lui Nichifor Crainic este prea putin cunoscuta generatiilor tinere, iar cei din generatiile mai vechi, care o cunos­cusera la vremea respectiva, au fost obligati, timp de citeya decenii, sa o uite, caci simpla mentionare a numelui scriitorului punea in pericol libertatea sau chiar viata celui care ar fi facut-o. Totusi, asa cum s-a intimplat adesea in istorie, fortele intunericului odata inlaturate, valorile ingropate in valuri de uitare si de frica redo-bindesc incet-incet locul care li se cuvine in cultura romana. Una dintre "vinile" lui Nichifor Crainic era afirmarea, sustinerea sen­timentului national, a romanismului, a credintei ortodoxe stramo­sesti. "M-am ivit in lumina lumii venind dintr-o adincime de doua mii de ani. Hrisoavele vechimii mele n-au fost niciodata scrise. Le port in singele care bate inca in timpla carunta" - se confesa scrii­torul in volumul de memorii intitulat Zile albe-zile negre.

"Sint trup din trupul tarii mele", scria el in alt loc, parafrazind cu sau fara intentie versul "Sint suflet din sufletul neamului meu" de George Cosbuc, "poetul taranimii", cum a fost pe drept numit, si evidentiind astfel originea taraneasca, de care era foarte mindru* "Eu - scria Nichifor Crainic - nu cobor de pe culmile istoriei, ci ma urc din pesterile anonimatului. Boierii coboara si adesea co-borisul lor e alunecos; taranii suie din greu, cu truda mare. De aceea, cugetul luminos al acestei obirsii anonime mi-a dat totdea­una sentimentul inaltarii, al biruintei si al razbunarii unei soarte mocnite sub gramada veacurilor."

Fiu de tarani din Vlasca, jinut ale carui intinse cimpii si lunci sint scaldate, la sud, de apele marelui fluviu european, Nichifor Crainic dezvolta in aceasta poezie simpla denumita chiar cintec, dupa modelul cintecului popular, o tema eterna si mereu actuala, aceea a dragostei de tara.

Invocata la inceputul fiecareia din cele patru strofe, Dunarea este figurata drept masager al gindurilor poetului, un liant intre lumile, tarile, paminturile.pe care batrinul fluviu le strabate sipa-mintul romanesc pe care il strajuieste de la Portile de Fier pina la Marea cea Mare.
Metafora "Dunare-drum", derivata dintr-o comparatie careia ii lipseste conjunctia "ca", se intilneste frecvent in cintecul popular:

"Dunare, Dunare,
Drum fara pulbere..."

sau "Lung e drumul Du­narii,
Dar mai lung dorul mindrii..."

.
Dunare-drum, cale de comunicatie, caraus, poarta "dorul iz­voarelor dupa oceane", imagine-simbol a aspiratiei oamenilor a-cestor paminturi spre universalitate, spre "nemarginire".


Dar apei curgatoare, nestatornice, simbol al trecerii, al vremelniciei ("Valuri de valuri in goana se sparg") i se opune statornicia, stabilitatea romanilor, popor vechi, asezat de milenii pe cursul inferior si la gurile Dunarii:

"Noi - stam cu doinele si cu pamintul".


Mindria pentru obirsia sa taraneasca si sentimentul solidari­tatii poetului cu lucratorii ogoarelor datatoare de "rod", concen­trate in versul "Inima neamului nostru e-n grine", nu exclud co­municarea cu alte popoare, carora romanul li se ofera intr-un gest cu profunde semnificatii crestine:

"Inima neamului...
Daruie-o lumii flaminde de piine".

Versul transcrie, de fapt, gestul si spusele lui Iisus Hristos care se daruie astfel pe sine credinciosilor, im­partind in felul acesta dreapta credinta. E de observat ca toate epitetele care insotesc comparatia "drum" in primele trei strofe -"leganat", "fara pulbere si fara leat", "catre larg", "fara glod" - au un sens concret (chiar "rara leat" vrea sa spuna "vechi", "batrin"), in timp ce in ultima, strofa apare epitetul "de alean", nu numai abstract, dar si cu multime de idealuri spirituale apropiate de ale prea romanescului "dor", precum "dorinta", "aspiratie", "nostal­gie", "durere sufleteasca", "tristete", "melancolie etc.
Hotar greu de trecut, adevarata pavaza in calea navalirilor ("Eu nu ti-as dori vreodata sa ajungi sa ne cunosti,
Nici ca Du­narea sa-nece spumegind a tale osti" il avertiza Mircea cel Batrin pe Baiazid in Scrisoarea ///de M. Eminescu), Dunarea dobindeste in poezia lui Nichifor Crainic o semnificatie deosebita, aceea de purtator al mesajului de buna intelegere si comunicare al unui po­por de truditori ai pamintului catre intreaga lume, catre intreaga umanitate. Caci, "suficient siesi" - ca sa folosim o expresie a lui Lucian Blaga - sufletului romanesc nu-i lipseste dimensiunea uni­versalitatii, deschiderea catre intreaga umanitate, calitatea de a fi "Leagan al dragostei de omenire".