Toposul anuntat prin titlul poeziei este un taram magic, asezat sun semnul bunavointei divine, e "Tara lui Lerui-Ler", aflata dincolo de lumea dezlantuita, intr-o temporalitate primordiala, "de peste veac", legata de lumea reala prin puterea imaginatiei, prin traire lirica si mistica, prin "lamura de gand" si "suflet tremurand":

"Spre Tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor nici drum de fier, -
Numai lamura de gand,
Numai suflet tremurand
Si vaslas un inger."

Tara lui Lerui-Ler este un taram al zeilor:

"Spre tara de peste veac
Nesfarsire fara leac,
Vamile vazduhului,
Sabiile Duhului
Pururea de straja."

Vamile vazduhului semnifica poarta de trecere spre taramul celalalt, spre eternitate. Sabiile Duhului sunt puterile increate ce stapanesc intrarea in taramul fermecat, scaldat in efluvii muzicale, intr-o aura de eternitate.

Aventura eului liric in strabaterea cailor inalte ale credintei exprima nelinistea fiorului religios, trait cu intensitate maxima:


"Sus! pe sparte frunti de zei,
Sovaielnici pasi ai mei!
Piscuri de-ntrebari -momai
Sa-mi ramana sub calcai
Si genuni de zare!" La capatul drumului, el asteapta o oaza de liniste, daruita prin vointa divina:

"in tara lui Lerui-Ler
Nazuiesc un colt de cer.
De-oi gasi, de n-oi gasi
Nimenea nu poate, sti -
Singur Lerui-Ler."


Teme ale poeziei "Tara de peste veac"
. Puritatea si intensitatea sentimentului religios, singurul in stare sa descopere aceasta tara unde numai ingerii pot patrunde.
.  Incapacitatea omului de a descifra in intregime misterul: lumea atemporala nu poate fi deslusita de canoanele mintii umane, de aceea eul liric strabate "piscuri de-ntrebari".


. Unicitatea unui astfel de taram, in care spiritul uman nu patrunde decat cu mare greutate.