Poezia "Alta matematica", din volumul "Maretia frigului" (1972), pune sub semnul indoielii perfectiunea logicii matematice, a simbolurilor randuite dupa legile sferei. Dupa criza cunoasterii relevata in "11 elegii", in special in "Elegia a zecea", poetul isi indreapta viziunea catre "operele imperfecte", mai compatibile cu sensibilitatea, suferinta si sacrificiul uman, cu insasi imperfectiunea fiintei si a lumii. in "Alta matematica" este atacata simbolistica matematica, insuficienta pentru a explica toate sinuozitatile realului, complexa "corola» de minuni a lumii", la care, indirect, poetul face referire:

"Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face."

Norul fara corabie si inorogul si para sunt forme complexe ce ies din sfera reprezentarilor perfecte, fiind alcatuite sau conduse dupa legi stohastice, greu de inscris chiar in cele mai complicate ecuatii matematice.

Mintea matematica nu poate regiza spectacolul fascinant al lumii, rezumandu-se, in fundamentele ei, la simple operatii de impartire, de inmultire, ineficiente pentru a surprinde relatiile insolite dintre lucruri banale:

"Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine
nu stim, vai, nu stim cat facem".


Seria ilogicii ce scapa calculelor ratiunii rigide continua:


"Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscova, desigur,
o varza impartita la un steag
face un porc,
un cal fara un tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal..."

. Singurul ce poate intelege fata ascunsa a lucrurilor este poetul, el, demiurgul, sau el si Demiurgul, poate el si ea, fiinta duala care permite orice combinatii creatoare posibile. Poetul isi creeaza un alter-ego creator, un dominus al lumii, bazat pe noi principii de constructie a realului, mai complicate chiar decat cele fractalice. Matematica divina, combinata poate cu o latura erotica, un eros la scara cosmica, primordial, are contingenta directa cu increatul, cu atemporalul:

"Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi.../
Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!".


Teme si motive ale poeziei "Alta matematica"
. Matematica simpla, banala, este instrument insuficient de cuprindere a fenomenelor lumii, a complexei, misterioasei structuri materiale a lumii.
.  Fiintele si relatiile complexe dintre obiecte nu pot fi descrise si cuantificate logic, acestea aflandu-se in alta latura a existentei, stohastica, conceptia lui Nichita Stanescu apropiindu-se aici de teoria cunoasterii a lui Lucian Blaga.
. Poetul are aspiratia ordinii cosmice originare, prin identificare cu Demiurgul, singura cale de a transcende realul, de a revela eternitatea lumii reale.
.  Insertia fantasticului in realitatea comuna este figurata prin invocarea inorogului, fiinta dintr-un spatiu de asteptare, nesupusa perisabilitatii formelor entropice.